Propolis, numit şi clei de albine, este un produs apicol sub formă solidă, cu aspect de răşină.
Cuvântul propolis vine din limba greacă şi înseamnă „partea dinaintea cetăţii". Învăţaţii greci l-au denumit aşa observând cum îşi construiesc albinele stupul şi ajungând la concluzia că această substanţă joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate.
Albinele produc propolis ca mijloc de apărare împotriva microbilor, a mucegaiurilor, pentru mumificarea într-un înveliş a intruşilor stupului, care sunt omorâţi de albine (cum ar fi alte insecte sau şoareci), proces ce nu permite putrezirea lor.
Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru căptuşirea pereţilor stupului cu un strat lucios, etanş, care nu permite formarea curenţilor de aer. Acţiunea sa este antimicotică, bactericidă şi bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.
Datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, mineralizante şi vitaminizante propolisul se foloseşte şi în medicaţia umană.
Conţinutul propolisului:
- mineralele din propolis: fier, magneziu, cupru, zinc,
- vitaminele din propolis: vitamina A, vitamine din complexul B, vitamina P,
- substanţe antimicrobiene,
- uleiuri esenţiale,
- răsini vegetale.
Propolisul administrat intern este un antibiotic şi antifungic natural. Se poate administra în cazul afecţiunilor virale, bacteriene şi inflamatorii, spre exemplu în cazul gripei şi afecţiunilor respiratorii (bronşite). Propolisul este deasemenea un excelent agent imunostimulator. Se poate consuma ca atare sau sub formă de tinctură ce se adaugă în ceai. Singura contraindicaţie este alergia la produsele apicole.
Propolisul se întrebuintează în numeroase afecţiuni cutanate : micoze, eczema infecţioase, ulcere varicoase, răni, arsuri, abcese, acne. In acest caz se utilizeaza comprese cu tinctura de propolis sau unguente pe baza de propolis.
Propolisul este utilizat în formă brută, aplicat pe bătătură, după ce aceasta se înmoaie în prealabil în apă caldă. Se lasă să acţioneze pentru o perioadă de 2-3 zile. Pe perioada nopţii, se pot folosi comprese sau vată cu tinctură de propolis precum şi unguentul de propolis.
Tinctura de propolis administrată intern în ceai, apă sau miez de pâine are efecte benefice asupra ambelor tipuri de diabet zaharat, insulino-dependent ( tip 1) şi insulino-independent (tip 2). Propolisul scade rezistenta la insulina.
Propolisul conţine compuşi chimici din categoria acizilor cu efect de inhibare a creşterii celulelor tumorale la animalele de laborator. La aceasta se adaugă proprietatea sa imunomodulatoare, ceea ce încurajează administrarea tincturii de propolis (30 picaturi de 3 ori pe zi în apă, suc de fructe sau ceai).
Propolisul îşi găseşte întrebuinţare şi în tratamentul naturist al hemoroizilor. Prin efectele sale antibacteriene, antiinflamatoare şi emoliente, unguentul pe bază de propolis trebuie încercat dacă suferiţi de aceasta afectiune.
