Cimbrul este o plantă plăcut mirositoare ce înfloreşte începând din luna mai până în septembrie şi atinge înălţimea de până la 45 cm. Se culege în perioada înfloririi, cel mai bun este cel cules la amiază. Se recoltează partea aeriană a plantei, care chiar şi după uscare are miros plăcut şi aromat.
Calităţi curative şi acţiune farmaceutică: expectorant şi calmant, diuretic, tonic-aperitiv, stimulent nervos, antiseptic pulmonar şi intestinal, hepatoprotector, uşor depurativ, stimulatoar ale funcţiilor rinichilor, antihemoragic, sedative ale sistemului nervos, puternic antiseptic extern, dezinfectant.
Cimbrul poate fi recomandat în cazul unor afecţiuni precum infecţii respiratorii, tuse convulsivă şi astm, tuberculoză, are efect curativ în laringite, traheite, gripă, bronşite, stimulează funcţiile hepatice şi pofta de mâncare la anemici şi are rol în dischinezie biliară, enterocolite, enterite, dureri de stomac, dispepsii nervoase, crampe abdominate, constipaţie, aerofagie, hemoragii interne, epilepsie, paralizie, inflamatii ale sânilor, dureri menstruale, scleroză în plăci, hemoroizi.
ÎNAINTE DE FOLOSIRE CONSULTAŢI MEDICUL DE FAMILIE.
Mod de preparare pentru administrare, uz intern
Ceai pentru combaterea afecţiunilor căilor respiratorii: într-o ceaşcă cu apă fierbinte se introduc o felie de lămâie şi o linguriţă de amestec cimbru-pătlagină. Ceaiul trebuie băut foarte fierbinte şi cu înghiţituri mici.
Pentr hepatita cronică: infuzie din o linguriţă plantă la o cană de apă, 1-2 căni pe zi.
Inflamaţia intestinului gros (colită): infuzie din 2-3 linguri plantă la o cană apă, se beau 2-3 linguri zi.
Paraziti intestinali: infuzie din 2 linguriţe la cană, 2 căni pe zi
Crize de epilepsie: se recomandă ceaiul, două ceşti pe zi, nu se bea în criză, ci pe tot parcursul anului sub formă de cură de 2-3 săptămâni, cu întreruperi de câte 10 zile
Siropul: se foloseste în răceli, se administrează înaintea meselor.
Mod de preparare pentru uz extern
Perne de plante: în cazul crampelor abdominale, stomacale şi menstruale, ca şi în spasmele organelor genitale pelviene. Înainte de culcare, această pernă se încălzeşte într-o tigaie şi se pune pe stomac sau bazin. Se recomandă pernele de plante şi la umflături, contuzii şi reumatism vechi.
Cosmetică: pentru tenuri grase, seboreice: comprese cu infuzie din o lingură plantă la 100 ml apă.
Tinctura: serveşte ca frecţie pentru fortificarea membrelor la copii slab dezvoltaţi; dar şi bolnavii de scleroză în placi (multiplă), ar trebui să apeleze la acest mod de tratament.
Băi: sunt bune pentru cei care suferă de surescitare nervoasă şi depresii, precum şi pentru copiii agitaţi sau nervoşi.
Dezinfectant: spălaturi locale şi comprese cu decoct din 2 linguriţe părţi aeriene plantă la cană
Infuzia: o linguriţă cu vârf de plante este opărită cu 1/4 litru de apă proaspăt fiartă şi se lasă să stea puţin.
Adaos la baie: pentru o baie completă, 200 grame de plante, o găleată de apa (6-8 litri). A doua zi cantitatea de apă este încălzită, iar extractul este turnat în apa de baie. Durata băii – 20 minute. Inima trebuie să stea în afara apei. Nu vă ştergeţi după baie, ci vă băgaţi în pat în halat sau prosop de baie ca să transpiraţi timp de o oră.
Tinctura de cimbru: cu inflorescenţele culese în soarele amiezii se umple o sticlă până la gât, fără a se îndesa, se toarnă rachiu de secară sau de fructe de 38-40% şi se lasă să stea 14 zile la soare.
Ulei de cimbru: cu inflorescenţele culese în soarele amiezii se umple o sticlă, fără a se îndesa şi se toarnă deasupra ulei de măsline presate la rece, în aşa fel încât uleiul să stea peste flori într-un strat gros de două degete. Se lasă 14 zile la soare sau în aproprierea maşinii de gătit.
Sirop de cimbru: florile şi tulpinile culese în soare se umezesc cu mâinile ude la introducerea într-un borcan. Se pun în straturi cu zahăr nerafinat şi se apasă pentru a se îndesa în borcan. Se lasă totul cca. 3 săptămâni la loc însorit. La filtrare, florile şi tulpinile îmbibate cu zahăr, trebuie spălate doar cu puţină apă, care se toarnă apoi la sirop. Se pune siropul la foc mic să se evapore fără a-l lăsa să fiarbă. Siropul nu are voie să devina nici prea subţire, nici prea gros, deci este lăsat să se răcească o data sau de două ori, pentru a se face o proba.
Contraindicaţii:
Este contraindicat în dispepsii, hipopepsii grave şi în suficienţă pancreatica grava inhibând activitatea enzimatică.