Scandalurile care se ţin lanţ, atât la Bucureşti cât şi în provincie, dau măsura nepăsării celor puţini faţă de cei mulţi.
Luptele din interiorul organizaţiilor de partid, la nivelul judeţului Prahova, nu vin decât să completeze un tablou amplu, al nesimţirii generale care guvernează spiritul aici, la noi.
Că politicienilor prahoveni nu le pasă de interesul public, de creionarea unui mediu stabil pentru viitor, pentru copiii lor şi ai noştri, nu mai reprezintă o noutate.
Este suficient să privim mutrele strâmbe ale celor tineri pentru a ne convinge că ţara nu numai că nu e pe mâini bune, dar nu mai beneficiază nici măcar de echilibrul precar administrat, în trecut, de către politrucii bătrâni.
De fapt, dacă ajungi să cunoşti câteva specimene dintre bipedele care flutură, acum, o legitimaţie de parlamentar, te înfiori şi fugi cât te ţin pingelele.
Privesc îngrozit spre ceata asta de Păturici la costum, de neisprăviţi fără carte, de hoţi cu acte în regulă, care decid, cică, soarta unui neam, pentru următorii patru ani.
Apropo de Schengen: vă puteţi imagina, doar, dezgustul unui parlamentar olandez atunci când vede poza unuia de pe la noi? Dacă omul mai primeşte şi traducerea în cască după behăitul lui Jiji, de exemplu, cum ar putea acela să vină, senin, şi să jure cu mâna pe portofelul lui de contribuabil UE că românii merită Schengen, se fie convins că păstrarea MCV este un abuz adresat cinstitului de stat român, etc?
Printre altele, sistemul presupune siguranţa, confidenţialitatea datelor traficate, incoruptibilitate absolută din partea autorităţilor-parte.
Înseamnă, de fapt, că statul Român stă pe nişte structuri relaxate, ferme în decizii şi incoruptibile.
Avem impresia că UE nu ştie că avem zeci de puşcăriabili în Parlamentul României. Credem noi că prostim pe cineva numai vopsind gardul pe dinafară?
Credem noi, oare, că UE, la fel ca şi structurile de informaţii interne, nu cunosc amploarea traficului de influenţă de pe aici? Crede cineva că aleşii neamului care împart astăzi lucrări din bani publici, contra şpagă, nu sunt filaţi de nimeni?
Mă uit la scandalul din PDL şi mă crucesc. Mă uit peste gardul politic, la PSD, văd găşti care, pe zi ce trece, arată tot mai mult a grupări de comando, de crimă organizată.
Pentru tinerii din partide campania nu a trecut. Ei, neştiind politică şi administraţie (şi, în general, mai nimic), respiră prin aceste conflicte, ca nişte puşti ce nu reuşesc să se despartă de maşinuţa preferată, deşi s-au făcut mari, au ajuns la şcoală.
Oamenii ăştia ar trebui să fie viitorul, să reprezinte noile modele politice spre care o întreagă generaţie priveşte, cu speranţă.
Ce oferă, însă, aceştia?
Superficialitate, incultură, mizerii în campaniile electorale, atacuri la persoană şi, mai ales, multă, foarte multă corupţie. Aşadar, ăştia sunt tinerii din politică? Bătrânii sunt de zece ori mai pregătiţi, o spun, desigur, cu părere de rău. O singură speranţă mai există: dacă autorităţile statului nu vor deveni din ce în ce mai timorate, îi va mai rarefia, băgându-i pe unii la puşcărie. Nefiind pregătiţi, fără experienţă de viaţă, vor greşi. Şi atunci, poate se mai aşează lucrurile.