Dacă pui un bărbat lângă o femeie şi-i analizezi cu atenţie îţi dai seama că sunt două animale diferite. Şi dacă stai bine şi te gândeşti, îţi dai seama că ai petrecut o viaţă întreagă obligat să ignori această diferenţă monumentală şi să crezi că de vină e un cromozom amărât.
De vină pentru că femeile încurcă stânga cu dreapta, că nu ştiu să parcheze, că sunt obsedate de liste și planuri, că plâng la telenovele și că sunt aburite uşor de orice text de agăţat din epoca victoriană este un cromozom? Poate. Barbații, în lipsa derbedeului X, în dublu exemplar, sunt stăpânii castelului lor, ştiu să rotească sabia deasupra capului, să înjure fără să fie dezgustători, să bea fără să se îmbete, să facă copii fără discernământ și fără număr, să-i părăsească, pot să ridice biserici, şcoli, bordeluri și să aleagă de capul lor pe care dintre aceste instituţii o/le va frecventa, fără să fie judecaţi.
Ce sa mai… dublu X îţi face rău. Dar numai dacă îl ai pe dedesubt. Dacă îl porţi cu mândrie la pantof sau pe casetele video, îţi convine de minune.
De aici până la a realiza că ai avantaje multiple asupra celeilalte specii humanoide de pe planetă nu mai e decât un pas.
Și ce-i rămâne femeii de făcut? Păi are mai multe variante…
Una supralicitată e aceea de a-și declara independența, cu ars de sutiene și cu nuditate mai mult sau mai puţin moderată, libertinism exacerbat și manifestări masculine. Cea mai interesantă idee în cadrul acestei scheme este aceea de „cerere a drepturilor”, un paradox perpetuat cu cerbicie de mândrele amazoane, care încă nu știu cine le-a luat drepturile şi unde le-a pus. (Atenție! Somnul vigilenţei dă naştere unor anomalii pe cât de hazoase, pe atât de nenimerite; vezi Nichita sau Amandina.)
O altă variantă ar fi aceea de manipulare subtilă a masculului mai slab de înger, abordându-l cu masca de femeie supusă, gata oricând de satisfacerea oricărei dorințe ascunse sau vădite a acestuia. În schema asta, femeia face un calcul și pune în balanță cam cât e în stare să îndure și cât îi iese la afacere. Din nefericire, niciodată nu intră cât iese.
O a treia variantă este întreţinerea iluziei unui egalitarism oarecare; acest fenomen se întâlneşte la indivizii cu inteligenţă peste medie, deci destul de rar. Relaţiile de acest gen au tendinţa să se termine în swinging sau relaţii deschise. Motivele sunt încă necunoscute.
O a patra variantă este sclavia asumată benevol. Cele care aleg această formă de supravieţuire au, de cele mai multe ori, în ciuda tuturor pariurilor, viaţa cea mai lungă. Sau oricum, lor aşa li se pare. (Fapte: – Un sondaj publicat în 2008 arată că bărbaţii devin violenţi după cinci ani de căsnicie, în timp ce în 16% din cazuri aceştia devin violenţi chiar din primul an de căsătorie. 26% din femeile care sunt agresate nu iau nicio măsură punitivă împotriva soţilor violenţi, 17% se limitează să spere că lucrurile se vor schimba în viitorul apropiat, iar 14% au declarat că încă sunt îndrăgostite de agresor.
– Aproximativ 800 de persoane au murit din cauza violenţei domestice, între 2004 şi 2011, potrivit Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
– „Un procent de 30% din numărul total de avorturi, la cerere, se face la minore […] Avem cazuri dramatice, când femei care au născut de o lună de zile, de exemplu, se prezintă la chiuretaj.
Vă dați seama că acea femeie – şi din păcate, sunt destul de multe, nici nu a apucat să termine un tratament să ajungă la vindecare şi face din nou o întrerupere de sarcină. După părerea mea, consilierea ar trebui să se facă în cuplu, pentru că de multe ori, bărbații sunt cei care nu țin seama de trauma prin care trece o femeie în urma unui chiuretaj sau a unei sarcini” – Luminița Leonte, asistent social în cadrul Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie Ploieşti.)
A cincea posibilitate de a răzbate în viaţă este aceea de a-ţi alege cu atenţie luptele şi de a le promova cu folos. La început se alege o adversară slabă şi se umileşte în public, pentru motive fără sens. Se filmează, se difuzează larg. Această schemă atrage după sine altele, la fel de adorabile, iar finalul este, de obicei, unul violent. (Fapt: cele mai dese motivaţii pentru actele de violenţă petrecute în şcoli, în cazul fetelor, se referă la păstrarea sau câştigarea unui partener de cuplu.)
O a şasea versiune de supravieţuire este aceea de a subtiliza mărunt şi aproape imperceptibil bărbaţii deja antrenaţi să rezolve singuri diverse ecuaţii uşoare de a trăi în cuplu (duc gunoiul, ştiu să facă ouă ochiuri, ştiu să schimbe o siguranţă). Această acţiune de subtilizare se va numi „m-am săturat de o viaţă larvară!”.
În cadrul acestei scheme, bărbatul este neştiutor total şi, în general, nepăsător. (Fapt: în România, o căsnicie durează, în medie, 13,2 ani. În anul 2011 au divorţat cu 10% mai mulţi români decât în anul anterior. Mai exact, s-au înregistrat 35.780 divorţuri, în creştere şi faţă de 2009, aproximativ la fel cu numărul divorţurilor din 2008.)
A şaptea formă de viaţă, cea mai vitregită de inteligenţă, însă cu un mare plus de scârboşenie nedisimulată, este femeia care îşi face sclavi din alte femei. Mă refer, bineînţeles, la balene, peştoaice, matroane sau cum naiba li se mai zice, însă şi la cele care îşi vând copiii, sau îi dau „în arendă” pentru un pumn de mărunţi. (Fapt: zilele astea circulă pe internet un film cu o puştoaică de 10-12 ani care este obligată să facă sex oral cu un… nu ştiu ce-i ăla, iar de pe margine, vreo două… balene d-astea dau comenzi, indicaţii şi, din când în când, câte un brânci cu ţintă.)
Nu se termină aici. Ar mai fi competitivitatea mai acerbă ca lupta de clasă, care a dus la apariţia maşinilor de smuls părul, tocurilor cui, silicoanelor, liposucţiunii, injecţiilor cu toxina botulinică, „Jerry Springer Show”-ului, a patentat „aruncatul verzei după târfă”, bârfa pe bancă, la drum, scăunelul de sub vizor şi alte asemenea, doar pentru că undeva, înăuntru, se găsesc doi de X, în loc de unu.
Dacă încă mai credeţi în Moș Crăciun, iepuru de Paște și Zâna Măseluță, vă urez un Sfântu’ Valentin fericit!