Dintre sutele de ştiri legate de Bacalaureat, una m-a impresionat: Alina-Gabriela Negrea, absolventă a Colegiului Naţional „Sf. Sava” din Capitală, a luat numai note de 10 la bacalaureat. Nu a participat la olimpiade şi nici nu a făcut meditaţii. „M-am concentrat pe ce mi-a plăcut mie şi pe ce am crezut că îmi va folosi”, ne spune, modestă, Alina.
Tânăra este deja studentă, pentru că a fost admisă la University College of London (UCL), unde va începe să studieze din toamnă, scriu jurnaliştii de la gandul.info.
În Anglia, Alina va studia Chimia şi limbile străine.
„Am învăţat pe parcursul celor patru ani şi mi-am dorit să termin cu notă mare. Condiţia celor de la UCL, după trecerea concursului de admitere, este ca media de la bacalaureat să fie de cel puţin 9″, a spus Alina, care mărturiseşte că nu se aştepta chiar la 10 curat.
Viitoarea londoneză îşi va plăti taxele din împrumutul oferit studenţilor de către guvernul britanic.
Asta pentru că guvernul britanic s-a gândit să ofere sprijin tinerilor, pentru a-şi susţine cheltuielile în facultate, viitorul absolvent urmând să dea înapoi banii după ce se angajează, la finalul studiilor.
Guvernul britanic a implementat, astfel, un sistem de încurajare a copiilor valoroşi, pentru a se perfecţiona şi forma ACASĂ, în UK, şi pentru a rămâne acolo pe mai departe. Pentru ca aceşti tineri extraordinari să aducă plus-valoare societăţii în care s-au dezvoltat, pentru a deveni exemplu şi pentru alţii.
Din tinerii aceştia, Marea Britanie, pragmatică cum o ştim, îşi construieşte noua generaţie de elite, în toate domeniile de activitate.
Sistemul este inteligent şi eficient: la vârsta de 18 ani, tânărul semnează primul său împrumut bancar garantat de stat, prima datorie pe care şi-o asumă, responsabilizându-l, astfel, să înveţe bine, să-şi termine studiile pe care, până la urmă, trebuie să le achite. Statul îl ajută, plătindu-i în avans taxele. Mai departe, depinde exclusiv de tânărul studios să profite de sistem.
Fiindcă Guvernul Majestăţii Sale Regina Elisabeta II ajută, dar nu bagă şi-n traistă.
Guvernul britanic mai ştie, totodată, că mulţi tineri britanici nu fac studii superioare. De aceea, la fel ca şi SUA, Franţa sau Germania, încurajează imigraţia creierelor.
Imaginile cu englezoaice bete-mangă, dormind în şanţ vor dăinui, desigur, peste veacuri. Generaţii întregi de pistruiate supraponderale vor îngroşa rândurile alcoolicelor anonime din Regat. Cu toate acestea, sistemul trece mai departe impasibil şi culege, din fiecare generaţie, doza de tineri valoroşi, pentru a duce ţara mai departe. Guvernul şi clasa politică educată britanică se ocupă eficient de asta.
Asta e Marea Britanie: aproape totul pare desenat de mâini responsabile – educaţia arată altfel decât la noi, poliţiştii arată altfel, serviciile sociale arată altfel, vecinul care îşi tunde gazonul, lângă parcela ta, îţi dă bineţe, politicos, politicianul vorbeşte şi se comportă altfel şi, în final, depăşeşte, atunci când trebuie, barierele luptei politice, în favoarea şi beneficiul ţării sale. Tot sistemul este creat astfel încât ţara să aibă, permanent, pepiniera viitoarelor generaţii deschisă şi activă.
Pentru o eficientă diferenţiere, click pe youtube la orice filmare din şedinţele Parlamentului Britanic – te descumpăneşte diferenţa seculară dintre alesul britanic şi penalul grohăitor dâmboviţean ales cu găleata şi micii electorali.
Eu nu vreau să plec de aici. Sunt patetic de patriot şi mă ţin, fanatic, cu amândouă mâinile de tabla ruginită de la Nădlac. Cu toate acestea, nu pot să nu mă întreb: peste 30 de ani, nu cumva mă va opera de prostată boul ăla de 18 ani care a scris, anul ăsta, la examenul „maturităţii”, că „nuntaşul era la menstruaţie, adică menestrel”?.
Sebastian Ignat