Dragi prieteni, am asistat în ultimele zile la cel mai înfricoşător exemplu de ticăloşie al clasei politice româneşti: votul hoţesc dat pentru modificarea Codului Penal, proiectul legat de amnistierea pentru infracţiunile pedepsite până la şase ani şi graţierea în întregime a pedepselor cu închisoarea de până la şapte ani m-au făcut să îmi reevaluez opţiunile în cel mai serios mod cu putiinţă.
Ne este, astăzi, clar că viitorul în acest stat nu poate fi mai bun, în sensul binelui general, iar cei care se grăbesc să mă contrazică trebuie să înţeleagă, odată pentru totdeauna, că binele unora, de tipul capitalismului din Belarus, se va întoarce şi împotriva celor care astăzi, când ciugulesc doi lei din bunăstarea oferită de social-democraţie, li se pare că lucrurile în România stau roz şi că e bine. Ori sunt proşti, ori sunt nemernici.
Ne tot repetăm că generaţia tânără va schimba lucrurile în ţară. Cei bătrâni pierd teritoriu în favoarea tinerilor „curaţi” – o prostie. Tinerii aduşi în faţă de politrucii bătrâni sunt de o ticăloşie halucinantă. Foamea de bani, rapacitatea, incultura şi lipsa de moralitate sunt definitorii pentru profilul politicianului „tânăr” de România.
Gândul se sperie!
Dacă Puterea e plină de putori, nici Opoziţia nu stă mai bine. Un ochi atent observă că reprezentanţii Opoziţiei nu sunt cu nimic diferiţi faţă de colegii lor aflaţi acum la butoane.
Ce reacţie au pedeliştii în faţa hoţiei inimaginabile, atât economică cât şi morală, la care este supusă ţara? Un miorlăit abia perceptibil, un semn de complicitate incredibilă, o crimă.
Spun asta pentru că, ştiindu-i de 24 de ani pe feseniştii infiltraţi la cel mai înalt nivel al spectrului politic, pe mine nu mă miră grosolănia şi ticăloşia lor.
Infractori de drept comun au fost întotdeauna, nimic nou. Adevăratul atentat la valorile şi siguranţa statului de drept îl face, de fapt, Opoziţia, prin slăbiciunea mesajului său.
Există o regulă fără de care democraţia nu poate funcţiona: coeziunea şi prezenţa permanentă al mesajului dur al Opoziţiei, în faţa atentatelor Puterii de a derapa de la normalitate.
Când se aflau în opoziţie, pesediştii şi liberalii au făcut Opoziţie adevărată. Au avut canale media, au trimis seară de seară la televizor vectori formatori de opinie care au tocat mărunt Puterea.
Cu alte cuvinte, PSD şi PNL şi-au făcut datoria. La fel şi-a făcut datoria şi vechiul PD. Mai ţineţi minte ce lider activ era Emil Boc atunci când Guvernul Năstase ne invita pe toţi să numărăm ouă?
Boc stătea zilnic cu ziariştii explicându-le culisele juridice ale unor hotărâri guvernamentale controversate, lua cuvântul în plen, era o persoană neobosită. Cu alte cuvinte, la fel ca şi pesediştii aflaţi în opoziţie la un moment dat, Boc salva, de fapt, democraţia. Mă uit acum la Blaga sau la reprezentanţii PDL de la Prahova, în frunte cu Roberta Anastase şi nu văd nimic. Dacă nu e complicitate e lene. Dacă nu sunt amândouă atunci e vorba de nepăsare. În niciunul dintre cazuri nu există scuze. Să plece acasă dacă nu sunt în stare să îşi facă datoria în societate.
Cel mai rău lucru, pe lângă pericolul de a cădea într-un regim autoritarist, semidictatorial, este neîncrederea pe care o transmit populaţiei. „toţi sunt o apă şi-un pământ, maică, nişte javre” – aşa zice românul simplu când vede că balanţa mesajelor nu este echilibrată.
Românul are dreptate sută la sută. Chiar dacă şi el are marea vină de a se scobi nepăsător în nas, în faţa televizorului, privind ca la spectacol ticăloşia zilnică la care este supus.