Mă plângeam zilele trecute, boieri dvs. , că nu se prea întâmplă multe lucruri pe tăpşan mioritic. Ia, acolo, câteva producte de dezasimilaţie ovină, dincolo, niscaiva ciulini pricăjiţi de bărăgane lăsate într-o izbelişte scitică. Când colo – cotidianul valah se burzuluieşte, pătăranii pitice şi / sau năbădăioase se năboiesc peste noi şi ne umplu cu stupori, ne acoperă cu sudori, ne dau presentimente de amplori …
Scuze pentru rimele de-o naivitate incurabilă din partea finală, dar nu pot reprima în totdeauna cu succes fondul meu rudimentar! Bine că nu transpare ceea ce M. Preda numea în Imposibila întoarcere, dând titlul unui eseu, „Spiritul primar – agresiv”.
Să ne returnăm ca să pornim. Aşa că, într-o singură săptămână am asistat la (sau au trecut pe lângă noi, depinde de percepţie şi de sensibilitate civică) o multitudine de flecuşteţe şi de drame pe care nu le-am prins exact în semnificaţia lor… inversă. Altfel spus, ce părea dictat de întâmplare, de necunoştinţă de cauză (monedă curentă la politicianul român) s-a vădit a fi de-o gravitate cu urmări care se vor vedea mult îndepărtat în timp. Iar celelalte, de felul „Jos Băsescu”, şi-au cam pierdut din aliura de imperativ capital. „Puciştii” – cum au fost numiţi prompt şi nu ştiu cât de adecvat majoritarii din Cameră şi Senat – lasă să se înţeleagă bizareria că nu capul lui Băsescu îl vor. Dar ce? Şi aici încep scenarita, conjecturile, sofisticăraia, despicatul firului, raţionamentele plauzibile, arguţia şi violenţele unor comentatori. Am auzit şi am citit multe, iar dvs., cel puţin la fel de informaţi dar mult mai „elaboratori” de ipoteze verosimile decât mine puteţi să confirmaţi, să zâmbiţi sau să vă adumbriţi. „Nu Băsescu contează, ci important este ca unul să iasă din puşcărie şi altul să nu intre”.
„Nu Băsescu este ţinta, ci Justiţia română. Sunt atâţia şi atâţia escroci şi miliardari încropiţi şi măsluiţi, de-o parte sau de alta încât o dârdâială generală s-a instaurat”. Printre flaşnete sau trâmbiţe solitare, plagiatul lui Ponta – fapt ordinar, dar, din păcate ignorabil acum – s-a eclipsat de la sine. Şi să-şi fi propus Ponta (nu pot să îi zic „premierul” nici în ruptul capului. Aseară, marţi, Cristoiu îi uitase sau se făcea că îi uitase numele şi-l nume a „băiatul ăla cu maşinuţe”. Asta e şi pentru mine, puţin mai grav însă: o maimuţă cu maşinuţe) şi tot nu ar fi reuşit! Să nu se mai vorbească, să nu mai conteze o urâţenie de copietură, de furtişag intelectual. Românii e milostivi! Pe junii bacalaureaţi (mă rog : catindaţi!) îi cădem dacă îi prindem cu aparat în urechi, îi „stresăm” cu camere de luat vederi în sala de examen. P-ăştia mari, îi exonerăm că, vorba lui Ioan Rus : dacă Platon şi Aristotel au copiat, atunci ce rost are să facem atâta tapaj în jurul unor amărâte de pagini!
Deci s-au întâmplat multe: foarte multe şi foarte repede. Câteva chiar neverosimile sau scandaloase (avocatul poporului de exemplu). Parcă aş lăuda , de-al naibii ce sunt, planul diabolic, de-o stringenţă logică inumană, cu care câţiva Sarsailă (sigur de la PSD, unul fiind clar Hrebenciuc) au învârtit în ceaunul sulfuros al smoalei topite asamblări de otrăvuri juridice şi de drăcii procedurale şi rare, şi înghesuite într-o succesiune irespirabilă încât blitzkrieg-ul să fie imprevizibil şi năucitor. Devastator. Cu o zi înainte de-o lovitură mortală, Blaga era liniştit! Şi atenţie, vorbim de un vulpoi bătrân şi un oştean veteran. Gurile rele spun, deşi este făcut în exclusivitate de către PSD, de planul acesta nu va beneficia integral şi major decât Voiculescu. Iubitul mei cititor, mă mărturisesc: era să scriu … Vasile Voiculescu! Adică să-l pomenesc pe medicul fără arginţi care a fost marele scriitor V. Voiculescu. Omul care a slujit populaţia săracă din jurul Buzăului, decenii la rând fără să primească un ou, un bănuţ, un ort.
A primit în 1959, arestat fiind pentru că ascultase un text al lui Noica trimis lui Cioran, o condamnare de vreo 15 ani de temniţă grea, din care a executat numai vreo 5, ieşind cu prilejul dezgheţului din 1964. Care să fie legătura între acest sfânt al închisorilor şi golanul ăsta bătrân, turnător dovedit, hoţ pe vremuri (de s-ar scula Ceaucescu, ce l-ar mai popii!), nu foarte dalb acum. Dovezi (vorba răposatei) ? Faptul că şi-a pus ministru exact la Agricultură, resort unde avea un proces greu şi deloc fără umbre pentru solzoşia sa. Mai sunt şi altele dar, scuze, mi-e o scârbă iremediabilă să le articulez şi încheg, fluturândumi-se obnubilant prin faţa ochilor obezitatea lui răstignită pe grătare de îmbuibări. Vreodată , onoraţi-mă cu lectura unui pamfleţel de-al meu legat de ipochimenele din bâlciul valah, jumătate moluscă, jumătate draci meschini, din ăia bătuciţi bine în turbincă de Ivan într-o poveste ( că tot aminteam de uluitorul povestaş V. Voiculescu, medicul fără arginţi) a lui Creangă.
Să închei recomandându-vă un articolaş al unui prozator (proză scurtă!) , Petre Barbu, care este şi ziarist la un cotidian central cu iniţiala …A. Tableta lui este de scriitor, dar un scriitor de atitudine. Buuun! Şi băiatul acesta dedică câteva rânduri lui musiu Ponta. Finalul este savuros, îl citez (ce vreţi, sunt de modă veche, cu naftalină, pun ghilimele), îmi însuşesc concluzia şi v-o recomand pentru exactitatea picantă : „Recunoaşte plagiatul şi demisionează, băi papagalule”. NICU BOARU