Ziua de luni 12 noiembrie a adus multă tristeţe printre tot felul de manglitori din lumea fotbalului. Puţini sau nimeni nu mai crede că în lumea fotbalului ar fi un fel de pension de domnişoare. Acolo unde se învârt bani mulţi nu are cum să nu apară şi un roi de bărzăuni dornici să guste din „miere”.
Aşa este în fotbal, aşa este în lumea energiei – fie că vorbim despre petrol, curent electric, gaze ori despre alte mărfuri şi servicii care presupun mulţi, foarte mulţi bani. Păienjenişul este cumplit de încâlcit şi prost bâtă să fii şi să nu îţi dai seama că o asemenea încârligătură de interese, căruţele de bani ar fi putut să se dezvolte fără o complicitate tacită, interesată şi directă a ştabilor, mahărilor sau chiar a unora care, oficial, ar fi „reprezentat” instituţii ale statului.
Duplicitate, schizofrenie şi o mare complicitate am văzut că există în lumea serviciilor medicale, la vămi şi chiar printre „naşii” de la tren! „Nu cotizezi… nu exişti!” este un dicton, neoficial, dar care reprezintă axioma spre o carieră de „succes”!
Poate cineva să creadă că o şpagă de 3.000 de euro care se cere (şi se dă!) pentru o angajare ca asistent medical la un spital (mare) din Prahova nu va fi recuperată niciodată? Că o şpagă dată pentru un post de vameş (nu vă spun cât de barosană este bursa!) nu va fi „recuperată”?
Că o „atenţie” destul de „groasă” pentru a „prinde” un post în administraţia publică – deci bugetar – cu un salariu de nici 300 de euro lunar, va fi doar aşa, de amorul meseriei, iar şpaga cotizată nu va fi mulsă înzecit, însutit, înmiit?
Crede cineva că miliarde de lei, zecile de mii de euro care se toacă în campaniile electorale nu sunt recuperate? Cum poţi să crezi că un viitor deputat, senator, primar ori consilier va lua din banii familiei şi îi va toca pe afişe, tigăi, pixuri sau tricouri iar muierea candidatului, familia acestuia o să-l încurajeze spunându-i că: „Este bine că iei banii din casă pentru campanie! Lasă, o să ajungi consilier, primar, deputat ori senator şi, ştim noi, că totul va fi spre bine ţării, al comunei sau oraşului…”.
Prost bâtă să fii şi să crezi că toţi aceşti bani, multe miliarde de euro, nu se „scot” de undeva! Oare de unde? Trăim vremuri tulburi care sunt comparabile cu tot ce se întâmpla în vreme prohibiţiei din ţara marelui licurici… Iar ceea ce vedem zilele astea mă tem că nu reprezintă decât un braţ care aruncă cu bani. Din corpul marii caracatiţe care a „îmbrăţişat” România…
Andrei TUDOR