Aveţi nevoie de: un partener de viaţă celebru, înmormântarea lui, un măruţă cât mai penibil (nu-l căutaţi pe cel mai penibil întrucât pe acesta l-a câştigat Andra ca premiu pentru că a fost „cea mai fetiţă cuminte”), o rochiţă (şi nu diminutivez de drăgălăşenie) neagră, ciorapi tip plasă cu model şi un vârf de cuţit de jenă.
Pasul 1. (şi cel mai important) Se ia praful de jenă şi se aruncă pe pustii.
Pasul 2. Se ia bărbat celebru şi se dezbracă de inhibiţii în mod repetat, până când intimitatea conjugală îşi face seppuku de nervi.
Pasul 3. Se bagă bărbatul în pământ. Dar nu înainte de următorii subpaşi:
– Subpas 3.1.: se roagă frumos preotul să vorbească mai rar, din motive de recepţie proastă;
– Subpas 3.2.: se înţeapă gingia şi se depune sânge pe buzele mortului;
– Subpas 3.3.: se adoptă poziţia „culcat peste mort”, în timpul căreia se aplică pupături interminabile şi se lăcrimează intens. Cel mai important ingredient al acestui pas este oratoria afectată tradusă prin replici spuse răspicat şi rar, cu voce gravă, importanţa sensului cuvintelor fiind mai mică.
Pasul 4. Se merge la măruţă în emisiune. Pentru acest pas aveţi nevoie de rochiţa neagră şi ciorapii fantezy. Aici veţi ţine cont de următorii factori: toate feţele din jur vor fi grave, aşa că încercaţi să nu lăcrimaţi din prima secundă, aveţi grijă la poziţia din care suflaţi nasul, pentru ca direcţia să fie fix în lavalieră, mixaţi vocea normală cu vocea de scenă.
Şi aici vom urma nişte paşi mai mici: mai întâi veţi avea grijă să diminutivaţi totul. Cu cât persoana decedată este mai importantă, cu atât cuvintele dvs. trebuie să-l facă mai mic: „ceiuc”, „buziţe”, „Iurişcuţa”, „pijămăluţă”.
NU omiteţi amănunte importante precum modul în care se încheie „pijămăluţa”, imprimeul acesteia şamd. Se va urmări în detaliu firul epic al descoperirii tragediei, se va lua personajul principal al decesului şi se va înlocui cu personajul principal al descoperirii acestuia. Se va reaminti episodul cu sângele depus pe buzele mortului, smulsul părului etc., se va găsi o explicaţie logică pentru asta: „suntem ortodocşi, nu canibali!” Hopa!
Se face cronica unei morţi anunţate, se ajunge la pierderi temporare de memorie şi momente de confuzie (Ex.: „Iura al meu, copilul meu”).
De aici încolo puteţi merge cât de departe pe câmpii, pentru că nimic nu mai are relevanţă.
Iurie Darie, slavă Domnului, ai ajuns, în sfârşit, în Recreaţia mare! Bucură-te cât mai poţi, că a ameninţat că vine după tine!