Aseară, pe Realitatea TV, prostia s-a revărsat din nou, din mintea editorilor, direct pe micul ecran.
O primăriţă de nu-ştiu-unde a fost filmată în timp ce dansa la o petrecere populară, cu tricolorul pe piept, alături de alţi invitaţi.
Setea de senzaţional, dar şi prostia grămadă, au produs, împreună, o burtieră senzaţională: „Dansul lasciv al primăriţei”. Dacă nu aţi văzut emisiunea, vă rog să mă credeţi pe cuvânt că „lasciv” este ultimul lucru la care te gândeai când te holbai la bâţâiala alesei.
Femeia, de fapt, se bălăngănea puţin. Minţile luminate cu lanterna din Realitatea au bântuit satul respectiv în setea lor după senzaţional, microfonul fleşcăindu-se în faţa fiecărui intervievat: „Doamna reporter, doamna noastră primar a dansat ca toată lumea”. Sau: „Doamna reporter, da’ ce-a făcut, doamnă dacă a dansat?”. Sau: „Doamna reporter, doamna noastră primăriţă e cea mai bună. A făcut şcoală, a făcut drumuri, a pietruit străzi, a băgat gaze, ce aveţi cu ea, că a dansat?”.
Reporteriţa, aflată în investigaţia vieţii ei, râcâia rahatul: „Dar, totuşi, avea tricolorul pe piept!”.
Cu alte cuvinte, faptul că stimabila guristă de la TV făcea un lucru dintre cele mai obscene, încercând să distorsioneze un fapt divers, transformându-l în ştire de senzaţie nu conta în faţa dansului „lasciv” pe care primăriţa şi l-a permis.
Ştirea a fost comentată în studio, fiind prima dată când Dragoteasca mi-a devenit simpatică: „dar ce-aveţi cu femeia, a dansat, ce, trebuia să stea cu mâinile pe piept?”.
Subiectul s-a răsuflat pentru că toată lumea din studio a fost de acord că dansul nu era nici pe departe lasciv.
Totodată, lascivii reporteri ai Realităţii au ţinut să sublinieze că au sunat-o pe femeie toată ziua, iar nenorocita de primăriţă nu le-a răspuns la telefon. Vă daţi seama ce zi a avut primăriţa? Cine îi plăteşte daunele morale pentru hărţuirea asta făţişă, de prost gust?
Pe ce s-a bazat ideea unei asemenea ticăloşii, între multe altele, atât de dese, de la televiziunile româneşti?
Simplu: Românul este cuminte, pudic, cinstit, curat, iar o primăriţă (femeie) care dansează nu poate fi decât o zdreanţă/curvă/bagaboantă numai bună de blamat.
Aşa suntem noi, românii, pudici şi cu frica lui Dumnezeu, nu?
Tot ieri, citeam pe observatorulph.ro unul dintre cele mai sinistre materiale de presă din ultimul timp. Portalul de ştiri prezenta, cu pozele de rigoare, un câine agăţat cu capul în jos. Animalului îi curgea sânge din cap, fiind ucis cu pietre şi prin alte metode barbare specifice, desigur, unui popor blând, pudic şi de treabă, aşa cum e poporul român.
Nişte bestii au omorât un căţel al străzii chinuindu-l groaznic, folosind metode medievale.
Bestiile care ar trebui cel puţin arestate pentru fapta lor au măcelărit un animal nevinovat, născut pe stradă, au avut puterea, neobrăzarea, lipsa de discernământ, dar şi certitudinea că în România pentru un asemenea măcel îngrozitor, intolerant, de o demenţă rară, nimeni nu păţeşte nimic.
De ce reporterii şi-au bătut joc de o primăriţă? Pentru rating, o să spuneţi. Aveţi dreptate. Totuşi, s-au discreditat în faţa opiniei publice printr-un material tabloid de prost gust.
De ce au omorât nişte bestii din oraşul Plopeni un căţel al străzii, agăţând hoitul câinelui măcelărit, cu capul în jos, în faţa unui bloc de locatari cinstiţi? Pentru că, fără dubiu, sunt psihopaţi, numai buni de băgaţi în puşcărie.
În ţara în care bestialitatea, neobrăzarea şi jumătatea de măsură îşi dau mâna, dominând mediul public, cele două întâmplări au un numitor comun: făptaşii, fie ei reporteri care şi-au bătut joc de un om, sau ticăloşi care au chinuit un animal nevinovat nu vor păţi niciodată nimic.
În România, anormalul a intrat, deloc pudic, în normalitate.
Articol preluat de pe blogul autorului http://ignatsebastian.wordpress.com