Cazare la ora 16.00, decazare cel târziu la 11.00, optzeci de milioane lei vechi pentru cinci nopţi de cazare, fără masă – toate aceste minuni ale turismului românesc le putem găsi în staţiunea de mare angajament numită Mamaia – această perlă protejată de barieră a litoralului românesc.
Aici, în oaza asta de fericire a snobilismului mioritic, victimele care pun botul şi se cazează plătind scoruri exorbitante beneficiază de un veritabil all inclusiv, în care oferta turistică include furăciune la hotel, şmen la parcare, sictir şi toxiinfecţie la restaurant, plus un mediu ambiant de vis pe plajă, unde maneliştii îşi scuipă seminţele în luxu’ dreacu’, după ce au plătit cincisute de mii de lei pentru a beneficia de un şezlong, ca să stea cu ghiulurile la soare, când se întorc din minunata apă curată ca lacrima, unde s-au pişat mai devreme, şi-au suflat nasul şi au reuşit să-şi îndepărteze de pe corpul plin de tatuaje algele pe care nu se sinchiseşte niciun angajat de pe litoralul românesc să le strângă.
Acum, că tot v-am convins să nu rataţi Mamaia, trebuie să mai ştiţi că, pentru a ajunge în acest paradis unic în Europa, turistul trebuie să ia vreo două radare pe Autostrada Soarelui, un cui în roţi, dacă e cu adevărat norocos, plus vreo trei câini maidanezi pe capotă, extrabonus. Asta ca să nu uite turistul că România, dacă nu e mereu suprinzătoare, cel puţin de căcat tot e.
La o sută de kilometri în sud, după graniţa română, se află litoralul amărâţilor de bulgari. Ştiţi, noi fiind cu cel puţin o sută de ani înaintea lor, chiar ne putem mira că au şosele, domnule, incredibil! Plus că, în drum spre Sunny Beach, nu am văzut câini maidanezi.
Probabil că, din cauza sărăciei, i-au mâncat nenorociţii de băştinaşi.
Bulgarii ăştia atâta minte au avut să se linguşească la străini: peste tot indicatoare şi în engleză, română, germană, cazare peste tot – nişte sclavi, domnule! Nu ca la noi, unde am păstrat tradiţia ospitalităţii româneşti – nu punem indicatoare neam, iar unităţile de cazare nu le-am vândut la străini pentru că, nu-i aşa, noi nu ne vindem ţara! Trăiască România care nu s-a predat străinilor, trăiască pacea, trăiască poporul nostru!
Tot în ţara aia mică cu limbă barbară, există un sistem nemaivăzut în România numit all inclusive, unde se mănâncă şi se bea în draci. Probabil că tot lipsa de ştaif i-a făcut pe bulgarii ăia să facă temenele în faţa oricărui amărât de turist neamţ, englez, olandez sau român. Câtă umilinţă, domnule, inacceptabil! Adică să nu fie un ospătar sictirit, cu fiţe în cap, care să-ţi aducă friptură scumpă, reîncălzită, mizerie în restaurant, alge în mare, femei de serviciu care să ia şpagă ca să-ţi schimbe aşternuturile – asta e prea de tot! În micimea lor, barbarii ăia au construit, peste tot, pentru turişti, aqua park-uri, minigolfuri, zeci de piscine, toate aceste nimicuri care te fac să te simţi rege pentru câteva zile de sejur, toate fiind incluse în preţul de cazare.
Câtă prostie – auzi, să nu-ţi ia bani în plus pentru o poză cu maimuţa, o cola la rece sau un butoi de bere! Risipa asta îi va costa: vor avea din ce în ce mai mulţi turişti, iar într-un final, invadatorii ăştia din toate colţurile lumii îi vor cuceri definitiv. Adică vor cumpăra case acolo, vor băga bani în serviciile bulgăreşti, vor crea locuri de muncă, vor ajuta la dezvoltarea ţării, etc. Nu de alta, dar poate reuşesc şi bulgăroii ăştia ca, în cincizeci de ani, să ne prindă din urmă, nu?