Stimate Domnule Dumnezeu,

subsemnatul, păcătos de când mă ştiu, doresc să vă aduc la cunoştinţă câteva aspecte demne de luat în seamă, întru eventuala caterisire a unor locotenenţi din biserica Dumneavoastră.

Domnule Dumnezeu,

vă anunţ cu bucurie că m-am însurat în data de 31 iulie 2010 la o biserică din Ploieşti, unde am mozolit toate icoanele prezente la faţa locului, am dansat în jurul mesei, am pupat mâna naşului şi, ca fapt divers, m-am gândit la dumneavoastră cu sinceritate, nu numai din motivul meschin de sănătate, copii mulţi şi bani ca să o duc pe nevastă-mea în concedii de lux, ci şi din credinţa în care m-au crescut ai mei părinţi şi bunici.

Subliniez respectuos că şi Naşul a traversat procesiunea pupatului, după care a virat la dreapta, în sfântul altar, unde subordonaţii dumneavoastră, bugetari în viaţa laică, au numărat opt milioane de lei vechi pe sub sfintele sutane. Tot acolo, Domnule Dumnezeu, a avut loc şi negocierea, pentru că locotenenţii Dumneavoastră năimiţi de statul român cu salariu să ne conducă pe primul, dar şi pe ultimul drum (plus o grămadă de alte intersecţii) au vrut, iniţial, zece milioane.

Domnule Dumnezeu,

poate nu sunteţi familiarizat cu valuta, de aceea mă simt obligat să adaug că zece milioane de lei vechi (bani româneşti din plastic) reprezintă un salariu şi jumătate luat lunar de către un profesor debutant în sistemul de învăţământ bugetar sau de un medic rezident care, după şase ani de şcoală, plus alţi câţiva ani de practică, a rămas ca prostul în România ca să-şi practice meseria (un tâmpit, Doamne, iartă-mă!).

Şefule,

popii ăştia care vă folosesc brandul ca să se umple de bani, au muncit pentru cei opt milioane primiţi aproximativ 40 de minute (două treimi dintr-o oră lumească), nu ca dobitocii ăia doi din sistemul de stat despre care aminteam mai devreme că bagă o lună de muncă pentru o sumă aproximativ egală.

Subliniez că,

în ciuda promisiunilor, nu am primit nici măcar chitanţa de un milion promisă, iniţial, de către subordonaţii dumneavoastră. Tot în minunata zi a nunţii subsemnatului, vă informez, Domnule Dumnezeu, că în biserica cu pricina au avut loc aproximativ şase nunţi, din care pot trage concluzia că locotenenţii Dumneavoastră au strâns, la negru, într-o singură zi, un salariu lunar al preşedintelui României (un fel de Moise al nostru, care ne plimbă printr-un deşert bugetar).

În concluzie, Doamne,

am ales această modalitate de comunicare pentru că aici, pe Pământ, nu am găsit nicio variantă de a depune reclamaţii. Pentru că, Domnule Dumnezeu, reclamaţia mea ar urma să fie judecată tot de colegii de sutană ai popilor care m-au cununat, adică cei care împart posturi prin parohii pentru 10.000 de euro bucata (asta e o valută inventată de catolici şi protestanţi mai deşteaptă decât leul românesc – în România se foloseşte la miniştri, popi şi chirugi). 

După aceste fapte, mult stimate Domn,

vă las să trageţi singur concluzia cuvenită pentru faptele acestor tipi îmbrăcaţi în negru, vă asigur de iubirea mea, până la moarte, şi îndrăznesc să mai subliniez că, în lumea noastră, a mirenilor, faptele lor sunt explicate prin sintagma de „evaziune fiscală”.

Doamne-ajută!

Cu smerenie,
Sebastian Ignat