Aseară, într-o apariție bizară, președintele Nicușor Dan a fost abordat de reporteri direct pe subiectele Justiției, ale magistraților care au reclamat presiuni și asupra prezenței șefului SPP, Lucian Pahonțu, la o cină alături de politicieni.

Sec, superior și dojenitor, președintele a cerut, în stilul șmecheresc politiciano-securistic consacrat de 35 de ani încoace, “documente” care să susțină acuzațiile privind magistrații. Despre prezența lui Pahonțu a pus la îndoială relevanța întrebării. Qed.

Președintele i-a mai comunicat jurnalistului Ovidiu Vanghele că nu va mai avea acces la conferințele sale de presă pe durata mandatului, invocând injurii anterioare proferate la adresa sa.

Nu înainte de a-l lăsa pe Vanghele să pună o întrebare pertinentă la care Nicușor Dan să nu răspundă. Chestionarea era legată de procurorul general al României. De fapt, Nicușor Dan nu a răspuns la nimic. Am văzut aseară un președinte dispus să justifice comportamentul celor aflați în funcții, nu să clarifice suspiciunile ridicate de jurnaliști.

Citește și: Șase luni de Justiție. Semne mai grave decât bilanțul

Nu contest dreptul său de a cere probe. Contest felul în care a tratat întrebările și, mai ales, decizia de a exclude un jurnalist care îl critică. În 25 de ani de presă, am tot întâlnit acest reflex al puterii. Rareori însă manifestat atât de direct la nivel prezidențial. Un președinte care decide cine are voie să-i pună întrebări, invocând criticile personale pe care le-a primit, nu poate să mai pretindă respect.

Respectul, în cazul funcției prezidențiale, vine din reprezentarea pe care politicianul ales ar trebui să o asigure, în mod egal și transparent, tuturor cetățenilor – chiar și jurnaliștilor incomozi. Urât moment. Cu bătaie lungă și efecte periculoase pentru întreaga noastră societate. Sebastian Ignat