• Ziua Arhivelor Naționale este marcată, în fiecare an, la 31 octombrie.
• În 1862, la această dată, domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) semna decretul de înființare a Direcției Generale a Arhivelor Statului din București (din 1996, Arhivele Naționale ale României) prin unificarea Arhivelor Statului din Țara Românească și Moldova, în subordinea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice.
Arhivele Naționale ale României (ANR) reprezintă o instituție publică aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
În prezent, ANR funcționează în baza Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, modificată și completată prin Legea nr. 358/2002, respectiv prin Ordonanța de Urgență nr. 39/2006.
Legislația în vigoare definește Fondul Arhivistic Național al României, aflat în administrarea ANR, astfel: „Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic Național al României, în sensul prezentei legi, se înțelege: acte oficiale și particulare, diplomatice și consulare, memorii, manuscrise, proclamații, chemări, afișe, planuri, schițe, hărți, pelicule cinematografice și alte asemenea mărturii, matrice sigilare, precum și înregistrări foto, video, audio și informatice, cu valoare istorică, realizate în țară sau de către creatori români din străinatate”.
Până în secolul al XIX-lea, arhivele, constituite pe lângă cancelariile domnești, erau păstrate de autoritățile ecleziastice, iar cele private erau constituite de către dregători de diverse ranguri în ierarhia boierească. Cele mai vechi locuri de păstrare a documentelor le-au constituit mănăstirile, care permiteau gruparea inclusiv de documente laice. Astfel, în 1775, este atestată existența unei Arhive generale a Mitropoliei Bucureștilor, unde se păstrau și diferite acte particulare, de tipul hotărniciilor.
Elaborarea primelor legi administrative moderne, respectiv a Regulamentelor Organice ale Țării Românești și Moldovei, în anii 1831-1832, a determinat înființarea oficială a arhivelor, ca instituție. Legile administrative moderne au fost elaborate de comisiile de redactare ale Divanurilor Moldovei și Țării Românești, formate din reprezentanții marii boierimi, sub președinția consulului general rus Matvei Lvovici Minciaki, fiind adevărate constituții care au înzestrat Principatele cu instituții menite să răspundă cerințelor de modernizare a structurilor societății românești, potrivit volumului „Istoria României în date” (2003).
Arhivele Statului din Țara Românească, aflate în subordinea Departamentului Treburilor din Lăuntru (Ministerul de Interne), au fost înființate la București, la 1/13 mai 1831. Primul director a fost Iordache Rasti (1831-1837). Arhivele Statului din Moldova au fost înființate la Iași, la 1/13 ianuarie 1832, și se aflau în subordinea Logofeției Dreptății (Ministerul Justiției). Primul director a fost Gheorghe Asachi (1832-1849).
La 31 octombrie 1862, a luat ființă Direcția Generală a Arhivelor Statului din București, prin decretul semnat de domnitorul Al. I. Cuza ce stipula unificarea Arhivelor Statului din Țara Românească și Moldova, în subordinea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Primul director general a fost Grigore Bengescu. Noua organizare avea la bază principiul separării documentelor cu valoare istorică de cele cu valoare practică. Regulamentul pentru organizarea serviciilor arhivelor statului a intrat în vigoare la 25 iulie/6 august 1872.
În anii 1869 și 1872 au fost promulgate reglementări ce priveau evoluția instituției Arhivelor, la a cărei conducere s-au aflat personalități marcante ale culturii românești, precum Bogdan Petriceicu-Hașdeu (1876-1900) sau Dimitrie Onciul (1900-1923).
Pe teritoriul Transilvaniei a existat o activitate timpurie în domeniul arhivelor, prin preocuparea autorităților maghiare, desfășurată până în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În urma includerii principatului transilvan în cadrul monarhiei Habsburgilor, la sfârșitul secolului al XVII-lea, sistemul de conservare și păstrare a documentelor a cunoscut o serie de îmbunătățiri, cea mai importantă fiind introducerea sistemului registraturii la principalele instituții administrative. Din 1875, când au fost înființate Arhivele Statului Ungar, cea mai mare parte a arhivelor vechi ale Transilvaniei a fost concentrată la Budapesta. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât în Transilvania, cât și în Banat și Bucovina a funcționat sistemul centralizării documentelor în cadrul Arhivelor de stat din Budapesta și Viena, titrează Agerpres
După unificarea politică a statului român din 1918, au fost înființate: Arhiva Statului din Cluj (14 martie 1920) sub numele de „Direcțiunea Arhivelor Statului pentru Transilvania”, care și-a început activitatea în 1922; Arhiva Statului în Bucovina (Cernăuți, 1924) și Arhiva Statului în Basarabia (Chișinău, 1925). O nouă lege de funcționare a Arhivelor Statului a intrat în vigoare începând din 1925, prevăzând, printre altele, constituirea direcțiilor regionale. Instituția se menține în subordinea Ministerului Instrucțiunii Publice, printre directorii generali aflându-se Constantin Moisil (1923-1938) și Aurelian Sacerdoțeanu (1938-1953) - potrivit https://arhivelenationale.ro/.
Astfel, au fost create Arhivele Statului din Craiova (1931), Timișoara (1936), Năsăud (1937), Brașov (1938). Începând din 1924, a fost publicat periodicul de specialitate al Arhivelor Naționale, respectiv „Revista Arhivelor”.
La 1 februarie 1951, printr-un decret, Arhivele Statului au fost trecute în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, rețeaua Arhivelor fiind organizată după principiul teritorial-administrativ, numărând 41 de Direcții Județene ale Arhivelor Naționale și Direcția Municipiului București. În 1996, o nouă lege a venit să reglementeze activitatea instituției Arhivelor, ocazie cu care denumirea de Arhivele Statului a fost înlocuită cu cea de Arhivele Naționale ale României.
CITEȘTE ȘI: Colectiv, 11 ani. Asociaţia Colectiv GTG 3010: „Aveţi grijă de voi, nici anul ăsta nu avem spitale!”
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
