Românului obișnuit i se spune că trebuie să suporte austeritatea. Taxe mai mari, TVA mai mare și sacrificii peste sacrificii. Asta e varianta pentru prostime. Nu și pentru anumite caste din sistem, unde legea devine brusc interpretabilă. 

G4Media publică informația că Lia Savonea și alți șefi din sistemul judiciar ar fi decis menținerea diurnelor de 2% pentru magistrații detașați, deși legea plafonase aceste sume. Iar baza invocată nu este o lege clară. Ci o „minută”. 

Explic pe românește: Parlamentul votează legea, statul o promulgă, românii o suportă gâfâind, însă sistemul spune pas, legea e pentru fraieri, nu pentru noi. Noi hotărâm ce plătim și cum.

Am în minte documentarul Recorder și celebrul „M-a sunat Lia”, expresia care a devenit simbolul unei influențe informale uriașe în interiorul sistemului. Mă mai gândesc la dezastrul prescripțiilor, unde România a privit neputincioasă cum dosare grele se evaporă juridic, iar ideea de dreptate este făcută praf în ochii opiniei publice.

Mă gândesc totodată la toți acești ani în care discuțiile despre sistemul judiciar au fost dominate nu de victime, nu de cetățean, nu de eficiența actului de justiție, ci de sporuri, beneficii, privilegii și interpretări favorabile.

Mă uit la un sistem care nu mai luptă în primul rând pentru dreptate, ci pentru propria putere și propriile avantaje, fapt care este pur și simplu devastator pentru un stat. Mă gândesc la toți oamenii cu care vorbesc și care privesc sistemul de justiție nu ca pe un mecanism unde își găsesc dreptatea, ci doar ca la o castă de privilegiați fomiști, cu gândul numai la beneficii.

Trăim în țara în care legea este batjocorită, manipulată și interpretată la extrem exact de către cei care sunt puși acolo, sub jurământ, să o apere cu toată puterea, dedicarea și pregătirea lor. Link AICI către articolul G4media. Sebastian Ignat