Trăim într-o lume care produce mai mult decât oricând. Avem tehnologii spectaculoase, fabrici automatizate, inteligență artificială și economii de mii de miliarde de dolari. Și totuși, ceva nu se leagă. În urmă cu câteva decenii, în Occident, un bărbat din clasa mijlocie putea să întrețină dintr-un singur salariu o familie, să cumpere o casă, o mașină și să plece în vacanță. Astăzi, multe familii abia se descurcă cu două salarii, împovărate de rate, facturi și cheltuielile zilnice. Cum am ajuns aici, dacă între timp producem mult mai mult?
În 1971, Statele Unite au renunțat la convertibilitatea dolarului în aur. Cum dolarul era reperul sistemului monetar internațional, decizia a schimbat regulile jocului în întreaga lume. Până atunci, aurul reprezenta o limită pentru crearea banilor. După aceea, sistemul financiar a putut extinde mult mai flexibil cantitatea de bani și credite.
Au urmat decenii de creștere economică, dar și de umflare a datoriilor. Foamea de bani și profit a alimentat un sistem financiar care a crescut uneori mult mai repede decât economia reală. Un exemplu grăitor este cel legat de cumpărarea de locuințe.
Banii s-au tipărit, băncile au început să ofere credite tot mai mari, pe perioade tot mai lungi. Oamenii au putut împrumuta mai mult, dar, acolo unde nu s-au construit suficiente locuințe, prețurile au crescut odată cu posibilitățile de creditare.
Așa am ajuns să plătim timp de 30 de ani pentru o locuință pe care generațiile anterioare o puteau cumpăra cu un efort financiar mult mai mic. Între timp, productivitatea muncii a crescut mult mai repede decât salariile multor angajați. Oamenii produc mai mult, dar nu primesc proporțional mai mult. În schimb, proprietățile, acțiunile și alte active financiare s-au apreciat, aducând câștiguri celor care le dețineau deja.
Astăzi, datoria publică și privată mondială depășește 250.000 de miliarde de dolari. O sumă uriașă, care arată cât de dependentă a devenit economia de împrumuturi. Între noi fie vorba, o datorie imposibil de plătit.
Am transformat planeta într-un tigru economic de hârtie: o lume în care circulă sume astronomice, dar în care tot mai mulți oameni trebuie să muncească din greu pentru a-și întreține familia și să fie datori-vânduți.
Adevărata bogăție nu înseamnă câte miliarde există în sistemul financiar, ci cât și ce poate cumpăra un om din salariul său lunar. Și atunci, dacă fiecare generație produce mai mult decât cea precedentă, de ce trebuie să se împrumute tot mai mult pentru lucruri pe care părinții și le permiteau din salariu? Cine ne dă dreptul să îndatorăm sălbatic, fără scrupule, generațiile viitoare? Sebastian IGNAT - vezi video editorial AICI
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actalitatea Prahoveană
