M-am abţinut, până acum, să comentez propunerea „fermă” numită „pensie municipală”, dintr-un singur considerent: cei care aruncă pe tapet o asemenea escrocherie ştiu cât de toxică este ideea; cu cine să te contrazici? Nu aş fi făcut decât să stârnesc rânjete din partea acestora. Orişicât, cei care au gândit o asemenea porcărie nu au nimic de împărţit cu bunul simţ. De aceea se cuvine să explic măgăria în toată splendoarea ei, mai ales că am observat la cei din presă că încearcă, de câteva zile, să ambaleze porcăria, prezentând-o ca pe o propunere puţin-costisitoare pentru bugetul local, cu alte cuvinte, bună! Nici aceşti manipulatori nu sunt cu nimic mai breji. Pentru că ideea li se pare acceptabilă, atâta timp cât consumă numai „vreo” zece la sută maxim din bugetul local. Cu alte cuvinte, dacă mita este puţin costisitoare, aceasta poate fi scuzabilă.
Există colegi de breaslă care rostogolesc, cu bună ştiinţă, această gogomănie populistă spre public. Oameni operaţi de bun-simţ, deţinători de card plin şi obraz gros.
Din punctul meu de vedere, propunerea de acordare a unei pomeni lunare pentru câteva zeci de mii de amărâţi din Ploieşti întrece orice limită a ticăloşiei. În secolul XXI, într-o ţară europeană, nişte atârnători de politicieni subvenţionaţi ani de zile din banul public îndrăznesc obrăznicia supremă: pomana instituţionalizată. Ceva de genul – „bă, am furat destul, vom mai fura, dar uite, vă dăm şi vouă”. Încă o dovadă că bugetul public este la cheremul unui cerc restrâns, a unor indivizi care confundă dintotdeauna funcţia publică cu propriul buzunar. După cum văd, nici tinerii nu sunt mai prejos. Ba, aş îndrăzni să spun că tinerii sunt de zeci de ori mai răi decât bătrânii, chestiune valabilă la toate organizaţiile politice. Şmecheria este transpartinică.
Este ruşinos ca din partea unor oameni aparţinând generaţiei mele există, încă, un comportament atât de primitiv.
Nici pedeliştii nu sunt diferiţi. Ei dau pomana la negru, fără HCL. Sau îngropă ploieştenii în termopane, cu tot cu hotărâre de CL. De aici şi drama, alternativele se pierd în eterna luminiţă de la capătul tunelului.
Ticăloşia pomenii instituţionalizate nu a inventat-o tovarăşul candidat Iulian Bădescu. Mai mult, prietenii lui de manipulare au şi recunoscut: „Dacă Mazăre de la Constanţa dă mâncare, noi vrem să dăm bani”. Sinistru.
Să explic schema prin care domnul Mazăre iese primar la Constanţa acum şi în vecii vecilor.
În municipiul Constanţa, Consiliul Local a aprobat, la începuturile de mandat al lui Radu Mazăre, un ajutor social constând într-o pungă plină cu alimente pe care fiecare pensionar din municipiu o primeşte lunar.
Din câte mi-a povestit un prieten, în jur de 50.000 de pensionari primesc, lunar, la uşă, sacoşe cu alimente, din bani publici. Aproape jumătate din bugetul municipiului se duce pe o astfel de pomană lună de lună, an după an. În Constanţa aproape nimeni nu poate să spună nimic. Frica, teroarea şi finanţările pentru presă trec prin mâna acoliţilor primarului.
Schema este următoarea: tineretul de partid are zone arondate în Constanţa. Fiecare membru se ocupă, lunar, de 50 de pensionari. În patru ani de dus sacoşe la uşă se creează relaţii, cunoştinţe, prietenii. Activistul lui Mazăre are sarcina ca lunar să se „ocupe” de acei oameni care primesc alimentele din bani publici. La patru ani, în ziua votului, acelaşi tânăr care a dus patru ani la rând sacoşe, îi scoate pe cei cincizeci de pensionari de care răspunde la vot. Cele 50.000 de voturi sunt asigurate, mai există un număr de 5-6 mii de creduli care îl votează pe Radu în mod gratuit şi nesiliţi de nimeni, iar scena se repetă din patru în patru ani.
Mazăre iese primar pe viaţă, un fel de faraon local. Asta vor useliştii şi la Ploieşti. Mandate pe viaţă. Pomana de 200 de lei este gândită pe modelul lui Mazăre. Social-democraţie de golăneală, bazată pe ignoranţa oamenilor sărăciţi tot de geniul politicienilor care s-au perindat la putere în ultimele două decenii.
Iar colegii nu spun nimic, stau şi aplaudă. Mai mult, există jurnalişti care întorc manipularea în cel mai odios mod cu putiinţă: ceva de genul „domnule, nu e în regulă, dar dacă Bădescu promite şi nu dă după ce iese, să îşi dea imediat demisia din funcţia de primar”. Incredibil!