• Regulile privind eșalonarea la plată a datoriilor fiscale s-au modificat din acest an.
• Noile prevederi din Codul de procedură fiscală urmăresc eliminarea folosirii abuzive a eșalonării de către contribuabilii care acumulau datorii semnificative la bugetul de stat și apelau ulterior la concordat preventiv sau insolvență.
Legea nr. 170/2026 a introdus o condiție suplimentară privind procedurile de prevenire a insolvenței.
Eșalonarea permite unei firme cu datorii restante să le achite în rate, pe o perioadă stabilită de ANAF, în locul plății integrale și imediate. Datoria nu dispare, iar facilitatea este destinată contribuabililor aflați într-o dificultate temporară de lichiditate.
Andreea Duță, consultant fiscal în cadrul Just Ideas, companie care oferă servicii de contabilitate și consultanță fiscal-contabilă, a explicat pentru Termene.ro condițiile de acces, obligațiile pe durata eșalonării și riscurile pierderii acesteia.
Momentul depunerii cererii
Potrivit consultantei, decizia de a solicita eșalonarea este amânată frecvent până când situația firmei devine greu de gestionat.
„Una dintre cele mai frecvente greșeli este ca antreprenorul să aștepte până când situația financiară devine critică. Eșalonarea ar trebui analizată din timp, înainte ca datoriile să ajungă într-o zonă în care executarea silită sau lipsa de cash să pună în pericol activitatea firmei. Practic, înainte de depunerea cererii este important să fie făcută o imagine clară a tuturor datoriilor către ANAF și a sumelor care vor trebui plătite în continuare. Eșalonarea rezolvă o problemă temporară de lichiditate, nu elimină datoria”, spune Andreea Duță.
Eșalonarea simplificată și eșalonarea clasică
Eșalonarea în formă simplificată este accesibilă persoanelor juridice cu datorii de până la 400.000 lei. Firma trebuie să fie înființată cu cel puțin 12 luni înainte de depunerea cererii, iar vechimea datoriilor nu poate depăși 12 luni. Eșalonarea se acordă pe cel mult 12 luni, fără garanții și fără contract de fideiusiune, însă nu este automată: condițiile legale trebuie îndeplinite cumulativ, inclusiv cele privind declarațiile fiscale și situația juridică a debitorului.
Eșalonarea clasică nu are plafon valoric și se acordă pe cel mult 5 ani. Solicitantul trebuie să dovedească o dificultate financiară generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și capacitatea de plată pe durata eșalonării, iar acordarea este condiționată, de regulă, de constituirea de garanții sau de un contract de fideiusiune.
De la intrarea în vigoare a Legii nr. 170/2026, ambele forme de eșalonare pot fi solicitate doar de firmele care nu se află în procedurile de prevenire a insolvenței, potrivit legii. În cazul eșalonării clasice, firma aflată într-o asemenea procedură poate depune totuși cererea, cu condiția să iasă din aceasta până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată. Legea nu prevede această posibilitate și pentru eșalonarea simplificată.
Cererea se depune online, prin Spațiul Privat Virtual: formularul D7 pentru eșalonarea simplificată și formularul D8 pentru cea clasică. După înregistrarea cererii, organul fiscal emite din oficiu, în cel mult 5 zile lucrătoare, certificatul de atestare fiscală, valabil 90 de zile.
„Faptul că o firmă se încadrează în plafonul eșalonării simplificate nu înseamnă automat că aceasta este și cea mai potrivită variantă. Contează vechimea firmei și a datoriilor, perioada în care firma poate susține plata și condițiile specifice fiecărei proceduri. Forma simplificată poate fi mai rapidă și presupune o documentație mai redusă, în timp ce eșalonarea clasică poate fi necesară pentru datorii mai mari sau pentru situații care nu se încadrează în procedura simplificată”, adaugă Andreea Duță.
Garanții și costuri pentru eșalonarea la plată
După comunicarea acordului de principiu, firma are la dispoziție cel mult 30 de zile pentru constituirea garanțiilor, termen care poate fi prelungit, pentru motive temeinice, cu încă cel mult 30 de zile. Pentru obligațiile eșalonate de până la 20.000 lei, persoanele juridice nu constituie garanții. Excepția se aplică și eșalonării clasice, dar nu înseamnă automat scutire de fideiusiune.
Contractul de fideiusiune este reglementat separat, prin art. 193^1 și rămâne obligatoriu în situațiile prevăzute de lege. De exemplu, o firmă înființată cu mai puțin de 12 luni înainte de depunerea cererii trebuie să prezinte contract de fideiusiune chiar dacă suma eșalonată nu depășește 20.000 lei, în cel mult 30 de zile de la comunicarea acordului de principiu.
Garanția poate lua forma banilor consemnați la Trezoreria Statului, a scrisorii de garanție bancară sau a poliței de asigurare de garanție, a sechestrului asigurător asupra bunurilor firmei ori a ipotecii sau gajului asupra bunurilor unui terț. Aceasta acoperă suma eșalonată, dobânzile și un procent suplimentar, între 4% și 16%, în funcție de durata eșalonării. Procentul suplimentar nu se aplică garanțiilor constituite în numerar, prin scrisoare de garanție sau poliță de asigurare.
„În cazul eșalonării clasice, antreprenorul nu ar trebui să privească garanția doar ca pe o formalitate. Tipul garanției poate influența atât suma care trebuie garantată, cât și costul finanțării fiscale. De exemplu, în anumite condiții, constituirea integrală a garanției prin bani depuși la Trezorerie, scrisoare de garanție sau poliță de asigurare permite aplicarea unei dobânzi mai reduse. Înainte de depunerea cererii merită comparat costul fiecărei variante de garantare cu beneficiul obținut prin eșalonare”, menționează Andreea Duță.
Obligațiile curente în eșalonarea clasică
Eșalonarea vizează întreaga relație a firmei cu obligațiile fiscale, nu doar datoria inclusă în grafic. Ratele trebuie achitate la cuantumul și termenul stabilit, eșalonarea rămânând valabilă dacă o rată este plătită până la următorul termen din grafic. Obligațiile curente trebuie declarate și achitate, ca regulă generală, până la data de 25 a lunii următoare scadenței. Diferențele rezultate din declarații rectificative se plătesc în cel mult 30 de zile, iar obligațiile restante neincluse în eșalonarea clasică, în cel mult 60 de zile de la comunicarea deciziei.
„Un antreprenor poate porni de la ideea «am 200.000 lei datorii, deci trebuie să văd cât va fi rata». În realitate, trebuie analizată întreaga situație fiscală a firmei. Pe lângă rata din grafic, vor continua să apară TVA, impozite, contribuții și alte obligații curente. Respectarea eșalonării presupune și plata obligațiilor fiscale apărute ulterior, în termenele prevăzute de lege. De aceea, înainte de depunerea cererii, firma ar trebui să-și facă un buget de cash-flow realist pentru întreaga perioadă”, afirmă consultanta.
Aceasta subliniază că urmărirea separată a fiecărei scadențe reduce riscul pierderii eșalonării.
„Obținerea eșalonării nu înseamnă că problema financiară a firmei s-a rezolvat. Din acel moment trebuie urmărite foarte atent atât ratele din grafic, cât și toate obligațiile fiscale curente. O eroare frecventă este ca antreprenorul să urmărească doar rata de eșalonare și să uite de taxele care apar între timp. Pentru o firmă cu probleme de cash-flow, recomandarea practică este ca fiecare scadență fiscală să fie urmărită separat, ideal într-un calendar de plăți, astfel încât rata de eșalonare să nu concureze «în ultimul moment» cu obligațiile curente”, detaliază Andreea Duță.
Pe durata eșalonării, firma poate cere modificarea deciziei, pentru includerea unor obligații fiscale noi. În cazul eșalonării clasice, poate depune, de regulă, o singură cerere de modificare într-un an calendaristic sau într-o fracțiune de an calendaristic. În cazul eșalonării simplificate, pot fi depuse cel mult două cereri de modificare pe întreaga perioadă de valabilitate a eșalonării. Pentru obligațiile fiscale exceptate expres de lege, cererea poate fi depusă ori de câte ori este necesar.
Dobânzi și penalități
Datoria eșalonată generează dobânzi pe toată durata eșalonării, calculate pentru fiecare rată. Dacă întreaga garanție este constituită prin scrisoare de garanție, poliță de asigurare de garanție și/sau bani consemnați la Trezorerie, pe perioada eșalonării se datorează o dobândă redusă, de 0,015% pe zi, pentru obligațiile fiscale eșalonate.
Dobânda se datorează chiar dacă toate ratele sunt achitate la termen: reprezintă costul eșalonării, nu o sancțiune pentru nerespectarea graficului. Pentru rata achitată cu întârziere, dar până la termenul următor din grafic, se aplică o penalitate de 5% asupra sumei rămase neachitate, conform art. 198.
„Dacă toți banii disponibili sunt folosiți pentru plata ratelor, firma poate ajunge din nou în dificultate la următoarea scadență fiscală. De aceea, atunci când își construiește planul de plată, antreprenorul ar trebui să păstreze o rezervă pentru taxele și cheltuielile care vor apărea în lunile următoare. Scopul eșalonării este să ajute firma să își echilibreze cash-flow-ul, nu să consume toate resursele disponibile”, explică Andreea Duță.
Când poate fi pierdută eșalonarea
Nerespectarea condițiilor legale duce la pierderea valabilității eșalonării, constatată prin decizie ANAF. Potrivit Legii nr. 170/2026, intrarea ulterioară a firmei într-o procedură de prevenire a insolvenței poate afecta, de asemenea, valabilitatea eșalonării, atât în cazul celei clasice, cât și al celei simplificate.
Consecințele pierderii valabilității sunt începerea sau continuarea executării silite pentru întreaga sumă rămasă și o penalitate de 5%. Aceleași efecte se produc și în cazul renunțării la eșalonare, dacă suma rămasă nu este achitată integral la termen.
Conform art. 200 din Codul de procedură fiscală, firma poate solicita menținerea eșalonării o singură dată într-un an calendaristic, înainte de executarea garanției sau de stingerea obligațiilor. În cazul aprobării, toate obligațiile exigibile, la data comunicării deciziei de menținere, cu excepția celor incluse în eșalonarea pierdută.
„Cel mai important lucru pentru un antreprenor este să verifice dacă firma poate susține simultan rata din eșalonare și obligațiile fiscale care vor apărea în viitor. Dacă problema de lichiditate este structurală și firma continuă să acumuleze datorii noi, eșalonarea poate doar să amâne problema. Dacă însă dificultatea este temporară și există suficiente încasări viitoare pentru plata obligațiilor, eșalonarea poate oferi companiei timpul necesar pentru a-și stabiliza cash-flow-ul și pentru a reveni la plata normală a taxelor”, concluzionează Andreea Duță.
Mai multe pe Termene.ro
Compania ploieșteană Termene.ro, platforma care oferă informaţii despre firmele din România, este cel mai important agregator de date din domeniul economic, o sursă de referință pentru analize economice și conținut de business, furnizor de informație relevantă, riguroasă și ușor de înțeles, bazată pe date concrete și susținută de experiență profesională.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
