22 decembrie 89, TVR
Dumitru Mazilu: „Să se restabilească educaţia, să se termine cu marxism-leninismul. Să se elimine minciuna şi impostura şi să se stabilească criterii de competenţă, de responsabilitate şi devotament pentru România.
Abandonarea sistemului cu un singur partid, restabilirea pluripartitismului.
Organizarea alegerilor în cel mai scurt timp.
Separarea puterilor în stat”.
Ion Iliescu, pe holurile TVR: „Organele MI au trecut în subordinea armatei. Avem o singură forţă de ordine publică, Armata şi organele MI subordonate armatei.
Deci structuri ale puterii în teritoriu, FSN care preia întreaga administraţie locală.
Frontul Democraţiei a fost, îi spunem Consiliul Frontului Salvării Naţionale„.
„Frontul democraţiei Socialiste„, mai propune Ion Iliescu – „Să nu se mai repete asta cu socialismul„, îi replică cineva.
Ion Iliescu, pragmatic: „Noi facem un consiliu, dăm un comunicat către ţară cu noile structuri ale puterii, voi luaţi măsuri să funcţioneze totul normal., consilii judeţene, consilii municipale, orăşeneşti…”
Venit de nicăieri: Ion Iliescu, prima apariţie la TVR:
Stiaţi tovarăşi, cetăţeni, hm, hm, sunt şi eu stăpânit de emoţie ca toţi ceilalţi care au vorbit înaintea mea şi ca toţi cetăţenii acestei ţări. Dinamica evenimentelor din ultimele zile a fost fără egal. Nimeni nu se aştepta ca acest regim care se voia atoatestăpânitor, atoateştiutor, atoatefăcător, care nu manifesta luciditatea minimă necesară pentru a înţelege momentele de dramatism pe care le trăieşte naţiunea română să facă un semnd e rezolvare pe cale normală, pe cale paşnică prin înţelegere cu cetăţenii ţării a problemelor grave cu care se confruntă.
Şi economia ţării, situaţia socială, situaţia materială a tuturor categoriilor de oameni ai muncii din această ţară.
A împins până la catastrofă situaţia economio-socială a ţării, tensiunea politică şi se face în ultimă instanţă vinovat de crimă odioasă împotriva poporului.
Vinovatul principal este Ceauşescu. Acest om fără inimă, fără suflet, fără creier, fără raţiune, care nu vroia să cedeze. Un fanatic care stăpânea cu metode medievale această ţară. A ajuns de a deschide foc împotriva oamenilor muncii.
Are neruşinarea să vorbească în numele poporului. El care a pus în pericol soarta acestei ţări. După cum vedeţi a fugit când trebuia să răspundă poporului. Va veni vremea judecăţii limpede, lucide, ordonate.
Ceea ce ne trebuie: în momentul de faţă situaţia este oarecum stăpânită, am vorbit la telefon circa scum 20 de minute cu generalul Victor Stănculescu. Se află la Ministerul Apărării Naţionale, a dat dispoziţie, s-au retras trupele din oraş care aveau dispoziţie de a trage. A întors înapoi o coloană de blindate care fusese ordonată să vină dinspre Piteşti spre Bucureşti (aplauze)
La Sibiu era o situaţie încordată, unităţile Securităţii au atacat unitatea militară. Apelăm la unităţile Securităţii şi la securişti să se trezască în acest ultim moment, să se lepede de această clică ordinară de trădători ai patriei. Ăştia sunt trădătorii patriei, nu Milea pe care l-au ucis!
Deci, tovarăşi, există garanţii că armata se află alături de popor…
Facem apel la toată populaţia ţării să dea dovadă de luciditate şi disciplină socială.
Poporul nostru trebuie să dea dovadă de maturitate să ne putem reorganiza.
Vom constitui un comitet al Salvării Naţionale care să înceapă să pună ordine.
În jur de ora 5, la sediul Comitetului central să vină toţi cei responsabili, care se pot angaja în această operă constructivă de care trebuie să ne apucăm încă de astăzi, inclusiv la cei şase militanţi ai partidului care au dat dovadă de patriotism, care s-au adresat ţării.
(…) trebuie să ne organizăm într-un comitet de salvare naţională, să elaborăm un program de acţiune, cu două obiective majore:
În primul rând măsuri imediate pentru ordine şi pentru asigurarea desfăşurării vieţii normale, aprovizionarea populaţiei, transport, tot ce este necesar”.
25 decembrie
Nicolae Ceauşescu, spre locul execuţiei: „Puteam fi împușcați fără mascarada asta!„
TVR, 25 decembrie: „Sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată prin împuşcare”.
Acuzaţia de la punctul 3: „Subminarea economiei naţionale”.
Câţi merită astăzi să fie puşi la zid, pentru o acuzaţie similară, după 24 de ani de jaf şi speranţe furate?