„Bună ziua” (pe un ton urlat în telefon). Eu: „Bună ziua”. „Domnul Ignaaaat?”. Eu: „Da, vă rog!”. „Domnule Ignaaaaaat, suntem de la Aston Market, aţi auzit de noi, domnule Ignaaaaaat?”. Eu: „Nu”. „Domnule Ignaaaat, aţi tranzacţionat vreodată acţiuni pe bursăăăă?”. Eu (deja iritat): „Nu!”. Tipul (urlă în telefon şi vorbeşte repede): „Domnuuuule Ignaaaaat, vă sun pentru că astăzi, pe bursă, se întâmplă nişte fenomene de care trebuie să profitaţi la maaaxim. Înţelegeţi, dooomnule Ignaaat?”. Eu: „Nu mă interesează, vă mulţumesc pentru telefon”. Dobitocul (întrerupându-mă, la fel de agresiv, urlând de parcă i-a băgat cineva degetele în priză): „Doooomnulleeee Ignat, nu mă luaţi pe mine aşa, dumneavoastră nu vreţi să profitaţi de oportunitatea aceastaaaaa, vă daţi seama că vorbim, astăzi, despre fluctuaţii extraordinare care vă pot aduce un profiiiit de peste 60 la sutăăăă, domnule Ignat, este şansa dumneavoastrăăăăă”. Eu: „Măi băiatule, de unde ai numărul meu de telefon?”. Dobitocul: „Domnuuuleeee Ignat, dumneavoastră mă urmăăăriţiii? Este o oportunitate de care trebuie să profitaţi acuuuum?”. Am închis, după care, cu tensiunea pe roşu, mi-am văzut de treabă, la locul de muncă.
Aston Markets este cea mai agresivă firmă de la care primesc apeluri. Cred că a trecut un an de când m-au sunat prima dată. La interval de aproximativ o lună, mă sună câte un tembel agresiv care mă umple de spume. Mereu, povestea se repetă. În afară de băieţii ăştia, au mai sunat câteva firme de tranzacţionare acţiuni (e un fel de găinărie din care, din câte am studiat eu, nu câştigi mai nimic, pierzând, în schimb, timp şi bani). Odată mi-am păstrat calmul şi am încercat să discut omeneşte cu unul dintre operatori. Băiatul ăla a fost de bun simţ, şi-a cerut scuze după ce mi-a recitat, în mare, povestea prin care am trecut mai devreme cu dobitocul de la Aston. L-am rugat să nu mai revină. A încercat, totuşi, să mă roage să citesc mailul său, că poate găsesc ceva interesant. Este singura discuţie civilizată pe care am purtat-o cu un astfel de agent sau broker, sau cum Dumnezeu s-or numi oamenii ăştia.
În rest, sună nişlte tipi care reuşesc, după câteva secunde de dialog, să îţi doreşti să îi cauţi, să îi calci pe cap şi să le scoţi toţi dinţii din gură. Obrăznicia nu are limite, iar ei profită de slăbiciunea statului, a organelor de cercetare, dar şi de oamenii care, trăind agresivitatea cotidiană, uită că tocmai au fost jigniţi de câte un astfel de dobitoc tupeist, ştergând abuzul odată cu închiderea telefonului.
Eu, astăzi, scriu rândurile acestea, după un an de hărţuire. Data viitoare când mai sunt sunat, le fac plângere la poliţie şi mă duc la Bucureşti să îi caut, ca să discutăm. Dar vreau o şedinţă de brokeraj cu oligofrenul despre care vă vorbeam mai devreme. Să stea în faţa mea şi să îmi urle despre avantajele brokerajului şi cât de ignorant sunt că nu reuşesc să empatizeze cu el.
Un sfat pentru Aston Markets, sau marketing, sau cum se numesc, că nu reuşeşti, prin telefon, din cauza urlatului operatorului, să înţelegi clar numele companiei de brokeraj respective: Nu mai angajaţi proşti, indivizi agresivi, pentru că, efectiv, nu reuşesc să convingă categoria de public a cărei interes îl căutaţi. Un tip care îmi spune mie, la telefon, că nu înţeleg nimic şi că el, un mucos de 20 de ani, este deştept, nelăsându-mă nici măcar să întreb ceva, nu vă aduce decât pierderi. Iar una dintre ele reprezintă un proces făcut ca la carte, sau o campanie de presă prin care să vă desfiinţăm, indiferent dacă vă schimbaţi firma şi lucraţi sub o altă identitate, plângeri la poliţie şi, în general, bătaie de joc, aşa cum faceţi şi voi cu oamenii pe care îi sunaţi.
Articol preluat de pe BLOGUL autorului