Nici nu se dădu bine jos din copac omul că şi puse mâna pe bolovan ca să-şi sublinieze cu ceva contuzii ideile despre roată, foc, picturi rupestre şi exterminarea dinozaurilor. La mii de ani distanţă, homo politicus face acelaşi lucru, de data asta cu trupul înfăşurat nu în piei de animale ci în costum scump, cravată de mătase şi freză şlefuită de gelul de la beauty saloon.
Şi nici măcar nu mai pune el mâna pe pietroiul degrabă dătător de idei, ci are, ca orice bogătan care se respectă, o hoardă de sclaveţi care bagă spaima-n adversarii politici.
Caftelile electorale au fost de când şi-a dat seama câte un doritor de scaun moale sub şezut că puterea votului stă în numărul de bizoni care, mugind a fericire, îi bagă numele în urnă.
Şi dacă pe unii îi convingi cu bani, pe alţii, mai clonţoşi îi aduci pe calea ce dreaptă cu chestia aia ruptă din Rai pe numele ei bătaie.
Lipsiţi total de programe politice (că alea trase la xerox nu se iau în considerare şi nici promisiunile de râsul curcilor de genul: vă asfaltez sau vă fac cămin cultural), sprijiniţi de niscaiva primari cu spatele înclinat a sclavie, candidaţii noştri au dat-o pe răzbel.
Sunt deja vreo patru cazuri în Prahova de băieţi care pur şi simplu le-au interzis contracandidaţilor să intre în câte vreo comună, pe principiul: pe aci nu se trece bă, că nu vrea muşchiul nostru. Şi nu s-a trecut, că decât să colecţioneze nişte echimoze de firmă, candidaţii şi echipa lor blocaţi la intrare de sat au făcut stânga-n ‘prejur şi s-au tot dus.
Şi mai e din campanie ceva…
Şi lupta (era să zic de clasă) se ascute ca incisivul lui Dracula în filmul cu acelaşi nume. Iar în ziua votului aceiaşi băieţi cu ceafa lată vor patrula pe uliţele bine desemnate ca să n-apară figura vreunui adversar politic, iar pe votantul mioritic îl vor supraveghea cu alură de gardieni de puşcărie (ştiu unii dintre ei ceva…) ca să bage în urnă ceea ce trebuie ca să iasă alesul ce-i hrăneşte şi îi ţine pe lângă el. Că atunci când o să ajungă-n Parlamentul ţării, mult bine le va face şi lor, că vorba aia: şi muşchii trebe hrăniţi, că doar nu cresc cu aer.