Mă bucur pentru Adrian Năstase. Fostul deputat de Prahova este cu un picior în afara penitenciarului, după ce instanţa Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a dat aviz favorabil cererii de eliberare formulată de apărătorii fostului premier. Năstase s-a jucat cu procurorii – discuţia legată de calitatea ştiinţifică a lucrării l-a poziţionat pe fostul premier şi deputat de Prahova pe terenul propriu, iar magistratul a ieşit cu imaginea şifonată.
Tot poporul se va râde, va gândi superficial şi va zice: „Bine că l-a eliberat, maică, că vroia chioru’ să-l ţină legat” – e că sună niţel a baladă de pe vremea haiducilor? Aşa zice poporul şi acum, după două secole, poporul nu e cu nimic schimbat- numai haiducul nu mai stă în pădure, ci pe Zambaccian. Îl doare fix în cot pe domnul popor de cauză, de situaţia de fapt şi de drept. Care, pe scurt, se prezintă astfel: Un deţinut condamnat pentru un prejudiciu care se ridică la peste un milion de euro (un milion de euro se scrie aşa: 1.000.000 Euro) cere eliberarea după efectuarea a o treime din pedeapsă, motivând că a desfăşurat activităţi ştiinţifice, educative, integrative, în timpul încarcerării. E legal!
Dar tot domnul Năstase spune că Justiţia este a lui Băsescu, a nenorocitei de Macovei, a pedeliştilor (apropo, a făcut cineva o socoteală să vadă câţi pedelişti au fost arestaţi în ultimii patru-cinci ani şi câţi pesedişti? Iese dublu numărul pedeliştilor? Iese!). Domnul Năstase a contestat tot timpul decizia legată de Trofeul Calităţii – dosarul în care este condamnat cu executare. Fractura logică: trăieşti o nedreptate dar, totodată, doreşti să dai înapoi aproape opt sute de mii de euro (opt sute de mii de euro se scrie asa: 800.000 Euro) din prejudiciul rezultat în dosarul în care ai fost condamnat. Recunoscând prejudiciul, deci furtul, poţi avea o scuză ca să fii eliberat de regimul „băsist” pentru că ai scris o carte? Deci cartea scuză furtul ăla pe care îl recunoşti?
Sebastian Ignat