Daniel Trandafirescu este arestat, în acest moment procurorii dezvăluind hăţişul unui scheme de criminalitate organizată care depăşeşte graniţele naţionale. Fabrica ilegală de ţigări care a funcţionat în judeţul Prahova, chiar sub nasul structurilor IPJ în care, cu onor, lucrează tatăl arestatului Daniel, reprezintă o palmă grea dată imaginii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, ridicându-se, odată cu dezvăluirile din presă, câteva întrebări cu răspuns dificil pentru reprezentanţii Ministerului de Interne.
Cum a fost posibil ca gruparea infracţională din care Daniel Trandafirescu este acuzat că făcea parte (angajat tocmai pentru a asigura protecţia activităţilor ilegale în faţa unor eventuale controale sau acţiuni venite din zona Poliţiei, potrivit referatului procurorilor) să funcţioneze în Prahova fără ca tatăl acestuia, comisarul-şef Ionel Trandafirescu, adjunctul şefului IJP Prahova, să nu aibă habar de ce făcea fiul său?
Iată ce a declarat comisarul Ionel Trandafirescu pentru jurnaliştii de la Mediafax: „Multă lume poate să fie audiată, nu ştim care e rezultatul. Fiul meu nu mai este la mine, este căsătorit. Şi pentru mine este o surpriză. Mai mult nu pot să vă spun. Am aflat din presă, dimineaţă. Purtătoarea de cuvânt a IPJ Prahova mi-a spus ce a apărut. Aşa am aflat. Este prematur să mă pronunţ eu acum. Situaţia mea profesională nu o decid eu. Dacă şefii mei consideră că…”.
Adică, ca să ne fie clar: domnul comisar-şef nu are nici cea mai mică intenţie să demisioneze, domnia sa aşteptând, pur şi simplu, o „decizie” a şefilor.
Replica „situaţia mea profesională nu o decid eu” spune multe despre oamenii şi sistemul bugetar, în ansamblul său. Nu vorbim, aici, doar despre aparatul Ministerul de Interne. Dacă la ANAF ar exista o speţă asemănătoare, în care copilul unui mare grangur bugetofag ar fi arestat, bugetarul ar ridica din umeri cu aceiaşi atitudine parşivă: „Habar n-am, io’ acum ce să fac, de ce să demisionez?”.
Să ne imaginăm, aşadar, o scenă idilică, de grătar la iarbă verde, cu familia Trandafirescu. Domnul comisar-şef Ionel Trandafirescu, adjunctul IJP Prahova, cum spuneam, stă în bermude, cu un genunchi înfipt în iarbă, dând din mâini ca să se facă jarul mai repede.
Fiul contrabandist Daniel, partenerul de afaceri al interlopului transfrontalier Ion Guşan, zis şi Nicu Patron, recunoscut în toată Rusia ca fiind „hoţ în lege”, capul contrabandei cu ţigări din dosarul DIICOT, e şi el în bermude. Daniel se întoarce de la BMW-ul X6 cu o caserolă de mici. În prealabil a deschis larg uşile bolidului, pentru ca Adi Minune, un amic de-al său, să se audă mai bine în poiana idilică, unde familia Trandafirescu a ales, atât de bine, locul de grătar.
„Ce mai faci, măi taticule, cum îţi mai merge?”, întreabă tatăl.
„Bine, tată, cu baroul, cu munca, cu actele, cam stresat, cred că trebuie să mă las de fumat”, replică, îngândurat, cel mic.
„Nu mai munci, tăticule, atât, că banii n-aduc fericirea. Nu trebuia să pleci din Poliţie, că e loc de muncă sigur, pensie sigură, dacă nu curge pică”, zice bătrânul luptător din fruntea poliţiştilor prahoveni.
În timp ce îşi face o poză cu noul Iphone5S, prinzând şi bemveul în spate, fiul răspunde înţelept: „Tată, mie îmi place munca, cad pe brânci câteodată, da’ nu mă las”.
Toată familia Trandafirescu dă din cap, satisfăcută: fiul Daniel este harnic şi deştept. Investiţia a reuşit, este copilul perfect. Să le trăiască!
Închei scurta scenetă imaginară, revenind la realitatea imediată. Judecătoarea Simona Cîrnaru de la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia Penală II, precizează în Încheiere: „Inculpatul (Daniel Trandafirescu – n.r.) a asigurat protecţia grupării pe zona judeţului Prahova, în sensul de a afla în timp util orice eventual demers al autorităţilor de poliţie sau control”. Nu sugerez nimic, doar citez cu exactitate.
Sebastian Ignat