Poveste:
a fost odată un candidat creț, cu o privire enigmatică de matematician distrat, care și-a asumat public reforma statului și orientarea proeuropeană. Pentru aceste promisiuni, Nicușor Dan a primit șase milioane de voturi. Cu acest capital de încredere, candidatul creț, cu privire șăgalnic-pierdută, a devenit președintele care amână orice termen la orice promisiune, purtând răspunsuri zâmbărețe la fiecare explicație. Între timp, zâmbetele de odinioară s-au transformat în rânjete, numai răspunsurile rămân tot tâmpite. Aici nu s-a schimbat nimic.
Se împlinește un an și jumătate de când desecretizarea informațiilor nesecrete legate de alegeri nu s-a petrecut. Ar fi și culmea ca șeful sistemului să facă de râs tocmai sistemul, nu?
Citește și Editorial Sebastian Ignat: Șase luni de Justiție. Semne mai grave decât bilanțul
Bonus: președintele rânjit mai rămâne în memoria politică a nației drept sifonarul magistraților care s-au plâns de sistem. A ademenit oamenii, aceștia au venit cu bună credință, după care i-a dat pe mâna comisiilor inchizitorii ale CSM. Spre șocul tuturor, Nicușor și-a continuat baletul sinistru cu numirile șefilor de pachete peste avizele negative ale CSM și împotriva vocilor din societate.
Bonus 2:
A urmat scandalul generalului însângerat de la Baricade. Întrebat despre prezența generalului Lucian Pahonțu, șeful SPP, la o întâlnire cu politicieni, a pus la îndoială relevanța întrebării. Întrebat despre prezența vechiului securist la Inter, în noaptea când au murit oameni, Nicușor l-a apărat pe general.
Intrat în vârtejul retoricii inverse, fostul candidat șăgalnic a rupt pixul pe pupitru, preferând să rămână întru posteritate drept emitentul cretinismului legat de comparația SPP cu o firmă de badigarzi, nu cu un serviciu secret. Aici suntem.
3:
Președintele proeuropean a devenit, între timp, suveranist și prooccidental (?!). Tipul creț pe care americanii il confundă cu premierul unei țări nesemnificative din estul Europei, găsește explicații pentru întârzierea unor clarificări esențiale. Nicușor Dan e eficient numai atunci când este vorba despre propriul său conflict cu un jurnalist, vezi cazul Ovidiu Vanghele. Aici și-a arătat un surprinzător spirit combativ, nimerind mucii (sic!) fix în fasole.
4:
În dansul Puterii, președintele Sistemului și omul care nu e sigur că poate să zică poporului unde l-a mutat SPP cu domiciliul a reușit rapid să îl depășească, la aroganță, dintr-un croșeu de pix, pe însuși Adrian Năstase.
Sistemul cuprinde și acele servicii cu șefi interimari militari care nu s-au prins de ingerințele electorale din 2024, fiind puțin plecate pe la curse de formula 1. Asta e România. Ce au știut serviciile de informații despre ingerințele străine? Când au aflat și ce au făcut? Unde începe răspunderea instituțiilor românești? N-are timp președintele fost șăgalnic – actualmente incredibil de arogant, să se ocupe de nimicurile astea.
De 35 de ani există suspiciuni privind influența unor rețele provenite din vechile structuri de putere asupra politicii și economiei. La fel și eventuala dependență a președinților de asemenea structuri.
În 25 de ani de presă, am văzut destui politicieni care au promis reforme și, odată ajunși la putere, au început să explice sictirit de ce trebuie amânate. De data asta, parcă președintele zâmbăreț cu părul creț atacă direct democrația cu o voluptate distopică de neimaginat în trecut. (Sebastian Ignat)
