- O ploieșteancă povestește trauma și frustrarea pe care o trăiește, împreună cu familia sa, după ce fiul în vârstă de 15 ani a fost atacat de șapte indivizi într-un parc din centrul Ploieștiului, la doar câteva sute de metri de sediul Poliției Prahova
- După loviturile primite, fiul său a suferit o intervenție medicală
- La depunerea plângerii, i s-a sugerat că făptașii nu vor păți mare lucru
- După câteva luni de zile, băiatul a fost audiat la Poliție
- Unul dintre agresori a intrat în clasa a 9-a la aceeași unitate de învățământ cu victima
- Părinții nu au mai primit nici o informare de la Poliție
- După 9 luni de zile de la producerea evenimentului, agresorii se distrau la Balul Bobocilor
- Unul dintre ei a fost identificat drept co-autor la o tâlhărie petrecută în urmă cu două săptămâni în cartierul Mihai Bravu
- În toată această perioadă, autorii au zburdat în libertate, nederanjați
Pe lângă asigurarea protecției sanitare, autoritățile au datoria de a veghea la siguranța copiilor noștri, la asigurarea unui climat de ordine și siguranță în comunitate. Sentimentul de frustrare trăit de autoarea acestei scrisori îl reîntâlnim, în mod frecvent, în rândul ploieștenilor și al prahovenilor. Departe de noi gândul de a blama o întreagă instituție, cum este ipj prahova, pentru un cumul de blocaje care, din păcate, se răsfrâng asupra stării de siguranță din comunitate. Continuăm, însă, să credem că fiecare caz semnalat poate ajuta autoritățile să perceapă realitatea și din perspectiva cetățenească. Trecând peste statisticile anuale, oamenii se întâlnesc cu tot felul de experiențe. Sunt inevitabile, însă ceea ce poate fi schimbat este sentimentul indus de interacțiunea cu autoritatea – rolul primordial al instituției – „siguranță și încredere”, cum frumos și corect este scris pe automobilele de patrulare - Redacția Actualitatea Prahoveană
Publicăm, în continuare, scrisoarea primită:
„Am zabovit ceva pana a așterne aceste randuri. Nu e ca atunci când scrii detașat, analitic si obiectiv. Este o experienta personală nefericită, dar mai mult de atât frustrantă, in care ai impresia că cineva, in mod deliberat, sau inconstient isi bate joc de tine.
In luna iulie a anului trecut, dupa terminarea examenelor naționale, am considerat ca ii putem acorda fiului nostru un pic de relaxare. L-am lasat sa isi însoțească câțiva foști colegi de școală si colegi de la clubul sportiv unde activează, cu bicicleta in oras.
In jurul orei 18.00, in plina zi de vara, intr-unul dintre parcurile centrale ale orașului, este prins intr-un grup de circa 7 indivizi, parte dintre ei minori, parte majori, si pus la pământ sub o ploaie de lovituri. Colegii lui nu au avut timp sa reactioneze, pe atat de rapid si perfid a fost modul de operare a acestora. Nici un om al legii care sa vegheze la siguranța copiilor nostri, nimeni care sa se bage să le sară in ajutor.
Si asta, la o zi dupa ce fiul meu, insotindu-si un coleg, fusese bruscat in strada, de unul dintre agresori, de altfel necunoscut, confundat cu altă persoana, si luat aiurea la intrebari. Le-a replicat doar să fie lăsat in pace si, initial, nu a dat importanță acestui moment. După agresiune, fiul meu este internat la ORL unde este supus unei intervenții de repozitionare a piramidei nazale.
In cauza depunem o plangere la sectia 1 de Politie. Prin munca proprie de cercetare, ajutăm autoritatile sa identifice parte din agresori, implicit conturile acestora de pe rețelele de socializare. De aici si pana la a se lamuri lucrurile, nu trebuia facut altceva decât ca cei care aveau cădere sa isi indeplineasca atributiile de serviciu. Dar, in mod neexplicabil nu o fac.
Pleacăm in concediu, in speranța ca noi, ca familie vom reuși sa ne detasam cumva, dar frustrarea rămâne. La inceperea anului scolar, constatam.cu ingrijoare ca fiul nostru avea sa meargă la aceeasi unitate de învățământ, unde unul dintre agresori urma cursurile invatamantului profesional. Conducerea unitatii de invatamant ne promite ca va tine situatia sub observație, si nu numai.
Facem cunoscut acest lucru si celui care se ocupă de caz, dar ca nu se întâmplă nimic o demonstrează faptul ca agresorul, astfel identificat, se distreza, fara nicio urma de apăsare, la balul bocilor. In plus, in urma cu aproximativ trei săptămâni, il recunosc pe strada, alaturi de alti doi indivizi in timp ce bombaneau ceva de genul "sa mergem, ba, sa il batem pe cutare...".
In tot acest timp, doar ca urmare a demersurilor noastre, fiul nostru este audiat, la cateva luni distanță de la producerea faptei, in prezenta unui avocat. Autoritățile ne conving ca isi vor face treaba si ca cei certati cu legea isi vor regreta fapta. Rezultatul inactiunii acestora este insa mai mult decat evident. Pe langa faptul ca noi nu mai suntem deloc incunostiintati cu privire la acest caz, in tot acest timp, la mai bine de noua luni de la producerea evenimentului agresorii ar fi putut pleca din țară, sau mai grav, ar fi putut face si alte victime.
Ca lucrurile stau asa, o demonstrează si faptul ca, dupa cum am aflat din surse sigure si verficate, celalalt agresor identificat de noi, este retinut săptămâna trecută pentru comiterea unui act de tâlharie la magazinul Profi din cartier Mihai Bravu. Insa el are si alta fapta pentru care ar fi trebuit sa fie judecat.
De ce sunt zadarnicite astfel de cazuri, pentru ca asa se obisnuieste?! Dupa cum, la depunerea plangerii, am fost atenționati, in mod oarecum retoric, sa nu avem mari asteptari ca puscariabilii vor răspunde prea mult pentru faptele lor, decât cu cel mult o amendă. Halucinant! Doamna care inregistra astfel documentul se antepronunta, ca si cum ar avea rol de judecator.
Ca mama, nu poti ramane nepasator in fata unor astfel de situatii. Atunci a fost copilul meu, maine, poimâine, in oricare altă zi poate fi copilul tau, al ei, al lui, fratele, sora, mama sau bunica. Sa nu uitam cazul recent al tanarului de la Mangalia, care a sfârșit tragic in urma unei fapte similare. Mai.mult de atât, zilele acestea, cand suntem rugati sa ne deplasăm cat mai solitari, in grupuri reduse, oamenii devin si mai vulnerabili in fata unor astfel de elemente, in contextul in care, oricat ai arunca cu privirea nu jur nu ai sa zaresti niciunde un om.al.legii care sa vegheze asupra acestor aspecte. Asa cum ne aratăm preocupați zilele acestea de securitatea sanitară a populației, la fel trebuie sa procedeze autoritatile si in problema siguranței. Este o datorie morală, dacă ai constiinta desigur, care sta mai presus de orice, in a veghea la siguranța copiilor nostri.
P.S. Copilul nostru este un elev care a terminat fiecare an scolar cu media generala peste noua, un sportiv excelent, care a reprezentat municipiul cu cinste la o serie de competitii sportive naționale de profil.
Nota redacției: Așteptăm un punct de vedere din partea reprezentanților Inspectoratului Județean de Poliție Prahova la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
