• A fi antreprenor în România nu este un lucru ușor, însă reinventarea și crearea unui brand îți poate aduce succes, mai ales atunci atunci când ați alegi calea cu pasiune. • Vă prezentăm astăzi povestea Tinei Per, creatoarea unei inițiative antreprenoriale care s-a transformat într-un vis împlinit în lumea creației vestimentare.
Duminică noaptea, ora 23. Madrid, Spania. La poarta discotecii Palas s-au adunat aproximativ 1500 persoane, în marea lor majoritate români. Dar sunt şi ruşi, şi bulgari, şi spanioli, şi chiar persoane de culoare. Se salută cu strângeri în braţe puternice şi două bătăi pe spate. Totul pare un ritual ancestral. Zgomotele bătăilor scurte pe spate umplu piaţa. Par a fi bătăile de aripi ale unor cocoşi ce se pregătesc să cânte în zori. Sunt temuţii portari de discotecă. Îmbrăcaţi în negru, raşi sau cu părul tuns foarte scurt. Miros de parfumuri fine. Pe sub gecile de fâş cu puf sau blană au costume de marcă după ultima croială. Mass media spaniolă i-a prezentat ca pe reprezentanţi ai unor clanuri periculoase certate cu legea.
În America, atmosfera Sărbătorilor de Iarnă se face simţită odată cu Thanksgiving-ul (Sărbătoarea Recunoştinţei), care are loc la sfârşitul lunii noiembrie, acea tradiţională sărbătoare de mulţumire pentru prosperitatea din anul care se încheie, binecunoscută mai ales prin sacrificarea curcanului.
În materialul de săptămâna trecută am scris despre fenomenul discriminării ca fiind o problemă majoră a persoanelor seropozitive. Din păcate, fenomenul este mult mai amplu şi încă nu s-a găsit o pastilă care să-i protejeze pe cei infectaţi de ignoranţa celor din jur, de privirile acuzatoare pe care le întâlnesc în fiecare zi la locul de muncă, şi nici împotriva răutăţii cu care sunt respinşi copiii de către cadrele didactice. Deducem astfel că discriminarea naşte o altă problemă gravă - încălcarea drepturilor persoanelor infectate cu virusul HIV.
Este o mare zăpuşeală... Briza sărată nu face decât să-ţi lipească hainele şi mai tare de piele. Claxoanele maşinilor de cele mai felurite tipuri, de la cele mai luxoase până la cele scoase parcă din MadMax, nu fac altceva decât să te scoată şi mai tare din minţi. Traversarea unei străzi este o adevărată aventură, căci pe străzile Bombayului nu circulă doar autovehicule... nuuu!!! Rickshaw-urile (bicicleta cu trei roţi, prevăzută, în spate, cu o băncuţă îngustă pe care urcă cei care plătesc, pe când cel care e plătit, de obicei un slăbănog cu mulţi copii acasă, dă la pedale ca să scoată bani măcar cât să poată plăti chiria ciudatei biciclete) se strecoară cum pot prin traficul infernal din cel mai popular oraş şi port al Indiei, pe care portughezii îl numeau Bombay (Buena Bahia).
Poliţia Naţională Spaniolă estimează că, începând cu perioada Sarbătorilor de "Navidad” (Crăciun), până în 6 ianuarie, de ziua Regilor Magi, Regatul va fi invadat de peste 5000 de cerşetori proveniţi din România.
Sant Antoni de Portmany, Ibiza. "Oraşul mic te fură încet" este o zicală care nu se aplică acestui loc. San Antonio te seduce la prima vedere. Recunoscut fief britanic (au chiar un surogat de West End) şi, probabil absolut întâmplător, preferat loc de rezidenţă pentru românii cu treburi pe insulă, San Antonio răspunde fericit tuturor dorinţelor.
Miros de ceapă prăjită sau „(foarte) Mica Românie”
Încă mai suntem cuprinşi de teamă atunci când auzim în jurul nostru vorbindu-se despre maladia SIDA, încă mai avem instinctul de a ne apăra şi de a-i respinge pe cei care au atâta nevoie de ajutorul nostru. Dar uităm un lucru esenţial: indiferent cine suntem - femei sau bărbaţi, copii sau tineri, bogaţi sau săraci -, toţi suntem vulnerabili şi la fel de expuşi la infecţia cu HIV. Tocmai de aceea este important să ne informăm şi să luptăm împotriva virusului şi nu împotriva oamenilor care sunt afectaţi de el.
Fiecare dintre noi are o familie pe care o iubeşte şi alături de care trăieşte cele mai frumoase momente din viaţă. Dar v-aţi întrebat vreodată cum e să nu ai familie, părinţi? cum e când nu are cine să te îmbrăţişeze, să-ţi spună o vorbă bună, să te laude, să te certe, să te îndrume?Poate că da, poate că nu. Există însă tineri cu care viaţa nu a fost atât de generoasă şi care nu au reuşit să-şi cunoască părinţii nici măcar din poze. În ciuda acestui lucru, mulţi dintre ei dovedesc o dorinţă de afirmare şi o ambiţie de invidiat. La fel este şi cazul lui Vasile Porumbaru, preşedinte al Asociaţiei "Viitorul Tinerilor”, un tânăr de etnie rromă, care nu a avut niciodată o familie, dar care, prin acţiunile pe care le desfăşoară, este un exemplu demn de admirat.
Românii au convins de nenumărate ori că se pot face lucruri frumoase cu forţe proprii şi resurse puţine. Unii chiar au demonstrat că pot face performanţă şi în lipsa acestor resurse. Elevii Şcolii generale cu clasele I-VIII, din satul Nedelea, comuna Ariceştii-Rahtivani, judeţul Prahova, sunt cel mai bun exemplu în acest sens. Şcoala în care studiază nu deţine nici sală de festivităţi şi nici sală de sport. Cu toate acestea succesele nu s-au lăsat aşteptate.
Pe 4 Noiembrie 2008, în Grant Park, situat în inima metropolei Chicago, s-a scris o pagină importantă din istoria Statelor Unite, dar nu numai. Parcul, botezat în 1901 după numele fostului preşedinte american Ulysses S. Grant, a fost locul unde s-a celebrat alegerea primului preşedinte afro-american. Dacă m-ar fi întrebat cineva unde şi în ce moment din istorie mi-ar fi plăcut să trăiesc, pot spune că acel moment îl reprezintă aceste alegeri prezidenţiale. Acolo, în Grant Park, alături de alţi români şi cetăţeni de diferite rase şi naţionalităţi, indiferent de sex sau culoare, am asistat la un moment istoric.