Categorie: Actual

Medicul Amin Zahra, unul dintre tinerii veniți la Ploiești pentru a ajuta echipa din secția ATI Covid de la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, a ținut, pe pagina sa de Facebook, de luni bune, un fel de jurnal al pandemiei, în care a relatat, periodic, trăirile omului care vede zi de zi  lupta dintre viață și moarte, una în care, în ultima vreme, moartea deseori câștigă.

 

Ultima sa garda din acest an la ATI Covid a demonstrat, încă o dată, imensa suferință născută dincolo de ușile închise ale secției, una care se propagă printre pacienți, familii și personal medical deopotrivă.

“Am trecut și de ultima gardă, pe anul acesta.În ultima gardă pe secția de terapie intensivă, am avut internați un tată în vârstă de 65 de ani și fiul lui de 40 de ani. Din păcate fiul a decedat.

Au fost multe gărzi, gărzi, în care am intrat de multe ori, la fel cum am ieșit ...Cu un oftat, pentru că intram la pacienții mei, ca într-o cameră a surprizelor ... Nu știam ce mă așteaptă .

Cine s-ar fi gândit că 2020 ne va zdruncina viața.

Eu unul, cu siguranță nu!

A fost anul combinezoanelor, a măștilor, care a acoperit “măștile”  de pe chipul multora.

A zidurilor ridicate între noi și pacienți, pentru că celelalte ziduri, din viața de zi cu zi a multora, au fost și nu vor dispărea nici după această pandemie.

A fost un an, aș vrea să-i spun plin de surprize,  unele plăcute, altele puțin mai plăcute.

Au fost 9 luni pline de povești, pline de iubire, speranțe, lupte, dar și frică.

Am fost întrebat de multe ori, dacă nu îmi este teamă că mă voi infecta.

Răspunsul a fost și încă este DA.

Însă motivele sunt altele decât frica de boală. Îmi este teamă pentru că știam că este un deficit mare de medici, pentru că nu o să mai pot să-mi ajut colegii și astfel munca lor va fi mult mai grea.

Am trăit cu o teamă și pentru ai mei, știam că nu pot să-i ajut de la distanță.

Am avut zeci de pacienți de vârsta lor și mulți și-au pierdut viața.

Din păcate și-au pierdut viața și pacienți prea tineri, la început de drum.

 Este greu, trist și dureros să vezi atâta suferință, într-un timp atât de scurt.

Mi-aș fi dorit să pot să le alin din suferință, cu o vorbă spusă blând, nu strigată din spatele măștilor și a vizierelor, cu o atingere caldă a mâinii, nu cu o mănușă rece.

Din păcate trăim vremuri în care degetele noastre ating mai des telefonul, decât oameni dragi.

Timpul este scurt, apreciază tot ce ai!” a transmis medicul Amin Zahra.

Foto: Facebook/ Amin Zahra

Back To Top