- De cel puțin 20 de ani, magistrații români și-au majorat singuri veniturile, pronunțând sute de hotărâri judecătorești prin care i-au impus statului obligația de a le plăti mai mulți bani decât fuseseră prevăzuți de lege, reiese din opinii formulate de-a lungul vremii de Curtea Constituțională a României, foști procurori generali, un fost procuror-șef al DNA, profesori de drept, judecători de instanțe obișnuite și, parțial, Înalta Curte de Casație și Justiție.
- Pe această temă, breasla se împarte, de două decenii, în tabăra magistraților care cer majorări salariale în instanță și cei care se pronunță vehement împotriva acestor acțiuni, prin declarații sau chiar prin hotărâri judecătorești.
Analiza celor de la Rise Project scoate la iveală un fenomen de amploare în Justiția română: în mod discreționar, magistrații își acordă sume de bani pe care Parlamentul și Guvernul nu fuseseră de acord să li le plătească, iar astfel au încălcat ani la rând Constituția, violând principiul separației puterilor în stat.
Potrivit sursei citate, primele dosare cu privire la care există referiri datează de prin 2004. Rise Project prezintă un istoric al principalelor cauze, undele dintre ele încheiate cu respingerea acțiunii în instanță. Printre cei care s-au declarat împotriva acestei practici s-a numărat și Laura-Codruța Kövesi, în vremea mandatului de procurorul general al României. În 2008, în calitatea sa de șefă a Ministerului Public, aceasta a cerut Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o decizie prin care să îi oblige pe judecătorii de la instanțele din toată țară să respingă acțiunile de acest tip, argumentând că „reglementarea modalității de salarizare a diferitelor categorii de personal din instituțiile publice constituie opțiunea legiuitorului”. Și predecesorul ei, Ilie Botoș, a înaintat ÎCCJ cel puțin o sesizare asemănătoare, legată de pretențiile magistraților ca statul să continue să le plătească o primă de vacanță care fusese suspendată de Guvern.
În 2009, și Curtea Constituțională a României a avut de soluționat o sesizare a președintelui Traian Băsescu prin care acesta acuza că, prin avalanșa hotărârilor pronunțate, „instanțele judecătorești și-au arogat competențe care țin de sfera puterii legiuitoare”. CCR afirmă că ÎCCJ și-a însușit, în mod abuziv, puterile Parlamentului, în momentul în care a statuat că instanțele pot acorda beneficii salariale care nu există în lege. În motivare, Curtea Consituțională arată că „nici ÎCCJ, nici instanțele judecătorești nu au competența de a controla constituționalitatea legilor”, iar „ÎCCJ nu are competența să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege”.
Doi ani mai târziu Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalează apariția unui nou val de procese de acest tip, prin care magistrații cer să li se majoreze salariul cu 19%, procent care presupunea o creștere succesivă, în trei tranșe. Majorarea în cauză fusese acordată de Guvern unor categorii diferite de bugetari, iar magistrații au considerat că, nefiindu-le acordată și lor, au fost, încă o dată, discriminați, scrie Rise Project, notând că procesele de care ia notă Colegiul de Conducere al ÎCCJ se încheie, în mod prevalent, cu victoria celor care formulează acțiunile, lucru pe care Colegiul îl consideră îndreptățit, dar nu și suficient. Colegiul a cerut completului specializat al ÎCCJ să unifice jurisprudența instanțelor în sensul acceptării tuturor pretențiilor formulate de procurori și judecători. Completul ÎCCJ respinge această solicitare și statuează că, dimpotrivă, valul acestor noi revendicări este lipsit de un fundament legal. Când hotărârea a ajuns în Monitorul Oficial, sentințele prin care instanțele le-au acordat magistraților majorarea de 19% erau deja numeroase și producea efecte, iar Ministerul de Justiție și Ministerul Public au fost executate silit pentru a-și plăti „datoria” către sute de judecători și de procurori. Salariile unei părți importante din magistratura română cresc neabătute cu o cincime, în condițiile în care însăși ÎCCJ spune că această creștere e incorectă, amintește Rise Project.
Un alt episod important în istoricul acestor procese devenite deja un fenomen în Justiția română s-a derulat în urmă cu exact un an, la Curtea de Apel Ploiești, una dintre instanțele care au repins astfel de acțiuni.
De această dată, era vorba despre cererea mai multor membri CSM, de a primi un spor de 25 la sută, pentru lucrul cu informații clasificate, spor pe care alte categorii de bugetari îl primesc. Printre reclamanți se aflau magistrați care se găsesc în vârful piramidei salariale a propriei profesii și care, potrivit Rise Project, încasează fiecare, cu titlu de indemnizație, dar și cu titlul unor beneficii colaterale — între 5.400 și 8.400 de euro pe lună. Dosarul a fost judecat de Maria Gogan și Simona Blejan, care au respins cererea, argumentând că „(…) recunoașterea unor drepturi salariale neprevăzute de actele normative ar reprezenta o depăşire de către instanţă a limitelor puterii judecătoreşti, prin arogarea de atribuţii de legiferare (…)”.
Rise Project scrie că, în ultimii 20 de ani, mașinăria acestor procese a îndatorat statul român într-un asemenea hal încât obligația de plată a acestor arierate e mai mare decât factura salarială pentru anul în curs. Potrivit Ministerului de Finanțe, datoriile scadente provenite din acest tip de procese erau estimate, în februarie, la 1,4 miliarde de euro. Din masa acestei sume, 200 de milioane de euro reprezintă doar dobânzi.
Citiți și: ALINA GORGHIU, MINISTRUL JUSTIȚIEI: „LUPTA ANTICORUPȚIE RĂMÂNE O PRIORITATE ABSOLUTĂ PENTRU GUVERNUL ROMÂNIEI”
Întreaga analiză privind acest fenomen poate fi citită AICI.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană
