-
Laura Cârciumaru este o tânără de 18 ani din comuna prahoveană Mislea, care tocmai a absolvit Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” și se pregătește să își înceapă un nou capitol al vieții. Deși introducerea poate părea o poveste obișnuită a unei studente, aceasta nu a debutat oricum în mediul universitar, ci obținând un punctaj-record la o probă recunoscută ca fiind una dintre cele mai grele din țară.
-
Laura tocmai și-a îndeplinit visul și a fost admisă la Facultatea de Farmacie a Universității „Carol Davila” din București, cu un scor de 99 de puncte din 100 posibile!
Descrisă de cunoscuți drept o fire liniștită, perseverentă și mereu cu zâmbetul pe buze, Laura Cârciumaru s-a remarcat încă din perioada liceului prin implicarea în numeroase proiecte și inițiative școlare și extracurriculare. Prin participarea (cu premii naționale) la olimpiade și concursuri și prin voluntariatul artistic realizat neîncetat în cadrul corului Celesta, ea a reușit să își pună amprenta asupra întregului colectiv din unitatea de învățământ, terminând liceul cu media 9,92.
După o îndelungată perioadă de pregătire, tânăra din Mislea, care se prezintă de asemenea drept o persoană apropiată de Dumnezeu și de valorile creștine, și-a îndeplinit un țel pentru care muncise în ultimii ani. „Mă definesc perseverența și ambiția. Dacă îmi propun un obiectiv, depun toate eforturile să-l ating și nu renunț indiferent de ce obstacole întâlnesc. Sunt o persoană căreia îi plac provocările pe plan academic, pentru că mă determină să cunosc cât mai multe din diverse domenii!” declară Laura, în cadrul unui interviu oferit în exclusivitate publicației Actualitatea Prahoveană.
Veți descoperi, în rândurile ce urmează, o fire hotărâtă să muncească pentru propriile idealuri și să facă oricând sacrificiile pe care le necesită descoperirea unui drum spre succes și totodată spre liniștea personală. Tânăra care „nu a luat niciodată în calcul posibilitatea” de a se stabili în străinătate vorbește deschis atât despre bucuriile vieții de licean, cât și despre lipsurile sistemului educațional din România și greutățile cu care se confruntă un elev olimpic în acest sistem.
Ai fost admisă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, una de mare prestigiu la nivel național, cu o notă foarte mare. Cum te-ai pregătit pentru acest moment important din viața ta? Te așteptai să obții un asemenea rezultat?
Inițial dorința mea a fost să dau la facultatea de medicină, așa că am început să mă pregătesc din clasa a 11-a la sfatul profesorilor de la clasă, dar și al colegilor mai mari, deja studenți. Pe parcursul anului, am descoperit pasiunea mea pentru chimie și m-am răzgândit în ceea ce privea viitorul meu, hotărându-mă să urmez cursurile facultății de farmacie. Pregătirea a constat în multe ore suplimentare de muncă în afara programei școlare, mult timp liber sacrificat și pot să spun că mă așteptam la un rezultat bun, dar nu la 99 de puncte și să fiu admisă printre primii.
Cum a arătat procesul tău de pregătire pentru examenul de admitere la facultate? A fost dificil să te antrenezi în paralel atât pentru acest test, cât și pentru examenul de bacalaureat pentru un profil real?
Procesul de pregătire a însemnat mult exercițiu, ore nedormite, perseverență și suport emoțional mai ales din partea prietenilor. Materia nu este ușoară și nici puțină, a fost nevoie de timp îndelungat ca să-mi însușesc informațiile cât mai bine. A fost dificil să alternez învățatul pentru admitere cu cel pentru bacalaureat, mai ales că îmi doream să obțin note mari și la acest examen. Am absolvit un profil real unde examenul de bacalaureat necesită timp și exercițiu, în special pentru proba de matematică, dar am reușit să-mi organizez timpul eficient. Rezultatele înseamnă sacrificiu și strădanie. Trebuie să știi cum să-ți prioritizezi activitățile, cum să balansezi pasiunile tale cu munca și cum să alegi modalitatea potrivită pentru tine care să funcționeze.
Să obții 99 de puncte din 100 posibile la una dintre cele mai grele admiteri din țară reprezintă, într-adevăr, un rezultat remarcabil. Cum dorești să îți continui parcursul în mediul universitar? Ce planuri ai?
Întotdeauna am fost copilul care știa cam ce studii vrea să urmeze, dar de acum știu doar că vreau să cunosc cât mai multe din acest domeniu. Vreau în facultate să mă implic în cât mai multe activități, voluntariate, campanii, să încerc să ajut oamenii și prin informare și să-mi deschid orizontul către noi oportunități. Facultatea reprezintă pentru toți tinerii un mediu nou, diferit, o ocazie să te dezvolți atât pe plan profesional, cât și pe plan personal și doresc să beneficiez la maxim de tot ce ne poate oferi.
Care este cariera pe care dorești să o urmezi, ulterior absolvirii facultății? Te vezi rămânând în România sau ai vrea să profesezi în străinătate?
Sunt sigură că nu voi pleca în străinătate, nu am luat niciodată în calcul această posibilitate. Încă nu sunt decisă ce cale să urmez, dar mi-ar plăcea să lucrez în laborator sau în farmacia unui spital. Am în plan să-mi continui studiile cu rezidențiatul în domeniul farmaceutic, voi aștepta să văd ce îmi dezvăluie facultatea și ce ramură mi-aș dori să urmez.
„Singurul efort pe care l-am depus a fost să alternez studiul pentru olimpiade cu cel pentru admitere!” / „Pasiunea mea a biruit orice neajuns!”
Cum ai descrie-o pe Laura Cârciumaru, în câteva cuvinte? Care crezi că a fost rețeta acestui succes?
Cred că perseverența mă definește. Să ai talent nu este de-ajuns. Munca poate „bate” talentul și cred că aceasta m-a ajutat în foarte multe situații. Întotdeauna am considerat că nu sunt de-ajuns de pregătită pentru un examen sau pentru un proiect. Am încercat, indiferent dacă mi-era ușor și știam că mă pricep într-un anumit domeniu, să muncesc cât mai mult și să am siguranța că am dat tot ce am putut. Rețeta succesului a fost această perseverență. Nu a fost ușor, de multe ori mi-a venit să renunț văzând ce înseamnă viața de liceu pentru alți colegi care nu și-au ales o facultate cu admitere, dar pasiunea mea a biruit orice neajuns care m-ar fi împiedicat pe calea spre reușită.
Ce sfaturi i-ai da unui adolescent care își dorește să urmeze cursurile UMFCD? Cum ar trebui să se pregătească acesta pentru facultate?
Sfatul meu este să dea din pură pasiune la această facultate. Este un domeniu greu, cu multe încercări și pe parcursul admiterii, dar și pe viitor. Ca să intri la această facultate, trebuie să te apuci serios de materie în clasa a 12-a, să fii constant și în a învăța și în a lucra. Experiența vine odată cu exercițiul. La început va fi copleșitor, o mulțime de informații venind din toate direcțiile, dar cu timpul lucrurile se așează. Admiterea se bazează 100% pe examen, așa că trebuie prioritizat față de examenul de bacalaureat, întrucât contează ca nota de la admitere să fie cât mai mare.
Ca absolventă a Colegiului Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, cum ți-ai descrie experiența în respectiva unitate de învățământ? Consideri că tot ce ai învățat acolo a avut o influență semnificativă asupra recentei reușite?
Mă bucur enorm că am ales să studiez în acest colegiu. 4 ani aici au însemnat prietenii și amintiri memorabile. Pot spune că este locul în care am crescut, m-am dezvoltat pe plan personal și spiritual, am cunoscut oameni minunați cu aceleași pasiuni ca și mine. Cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit în liceu sunt ca membră a Grupului Vocal-Instrumental Celesta, coordonat de doamna profesor doctor Elisabeta Milea, profesor de religie al colegiului. Totodată, olimpiadele școlare au însemnat bucurie de cunoaștere și de a experimenta, care s-au transformat într-o mare pasiune. Pentru reușita mea o să-i rămân recunoscătoare profesoarei mele de chimie, doamna Camelia Iordache, care ne-a învățat cu atâta dăruire și dragoste această materie și ne-a făcut pe mulți dintre noi să urmăm această cale. Acest liceu, cu bune și cu rele, ne-a format ca oameni, ne-a oferit lecții de viață și de moralitate și ne-a dăruit 4 ani memorabili.
De-a lungul anilor de liceu, ai participat, cu premii, la numeroase olimpiade și concursuri școlare dedicate materiilor umaniste, precum religia și limba și literatura română. Este vorba despre un efort susținut, o pasiune deosebită pentru unul dintre aceste domenii sau puțin din ambele?
Pasiunea mea pentru religie a plecat de la poveștile frumoase și dezbaterile pe care le făceam la ora de religie. Cred că un rol important l-au avut și evenimentele la care am participat ca membră a corului Celesta, cum ar fi un grup catehetic în parteneriat cu o parohie din oraș, dar și concertele de Crăciun la bisericile din împrejurimi. Doamna profesor Milea a fost nucleul pasiunii mele. Pasiunea și dragostea ei pe care o pune în relația cu copiii și în prezentarea materiei ca pildă pentru viață m-au făcut să iubesc teologia și m-au făcut să vreau să-L cunosc pe Dumnezeu. Prima mea participare la olimpiadă nu a fost cu mari speranțe din partea mea, fiindcă eu consideram că sunt pe un profil real și că nu prea știu ce înseamnă cu adevărat un eseu sau un text argumentativ, dar munca și trăirea sinceră și-au spus cuvântul, ajungând inclusiv la premii la etapa națională. Pasiunea pentru religie m-a determinat să încerc și Olimpiada de Cultură și Spiritualitate Românească care presupune și o parte de limba și literatura română, având și aici reușite la etapele naționale. Singurul efort pe care l-am depus a fost să alternez studiul pentru olimpiade cu cel pentru admitere. A fost o provocare într-adevăr, dar nimic nu este imposibil. Focul pasiunii în ambele domenii a biruit ce unii oameni îmi spuneau că nu voi reuși și a demonstrat că se poate să ai succes în mai multe domenii de activitate.
„Tinerii din ziua de azi trebuie să descopere dorul de Adevăr și de Libertate. Tinerețea este ca un trandafir cu spini!” / „Sistemul de învățământ necesită o schimbare radicală și a programei, dar și a modului în care profesorii ajung la catedră!”
Fiind o persoană religioasă, apropiată de Biserică, o întrebare „extra” ar fi următoarea: crezi că legătura ta cu Dumnezeu ți-a influențat rezultatele și te-a ajutat să ajungi în acest punct? Dacă da, ce mesaj ai dori să transmiți tinerilor din ziua de azi, care adesea uită să se aplece și asupra acestei zone a existenței umane?
Legătura omului cu Dumnezeu în vacarmul vieții înseamnă o oază de liniște. N-aș fi putut fizic și psihic să trec prin multele experiențe pe care le-am trăit fără ajutorul Lui. Pentru mine, credința este cel mai mare dar pe care L-a așezat Dumnezeu în sufletul nostru. El este Lumina care ne veghează și ne înseninează calea vieții. Tinerii din ziua de azi trebuie să învețe că însăși existența este sacră și să descopere dorul de Adevăr și de Libertate. Tinerețea este ca un trandafir cu spini, oricând te poți „înțepa” în provocările societății noastre desacralizate. Legătura tinerilor cu Dumnezeu rupe vălul pus de societate asupra valorilor morale și îndreaptă pe om pe Calea Adevărului și a Vieții. Aș vrea ca cei rătăciți să știe că prezența lui Dumnezeu în viețile noastre înseamnă limpezire acolo unde crezi că nu mai ai scăpare, vindecare când nu există leac, nădejde când crezi că nu mai există speranță.
Ce feedback sincer oferi sistemului didactic din România? Cel puțin făcând referire la experiența personală, care consideri că sunt punctele forte ale mediului educațional de la noi și ce ar putea fi îmbunătățit?
Consider că problema cea mai mare a sistemului didactic din România este faptul că elevii la școală nu învață concret în multe situații, ci doar primesc informația pe care ulterior acasă o vor asimila, după 6 ore, chiar 7, petrecute în instituția de învățământ. Cei care au susținut un examen de admitere la facultate îmi pot confirma că în orele de curs preferau să învețe sau să lucreze pentru examen sau chiar să absenteze. Ar trebui eficientizat timpul petrecut la școală, dar și programa școlară să fie adaptată problematicilor actuale. Pentru mine, examenul de bacalaureat la limba și literatura română este principalul lucru care ar trebui schimbat radical, astfel încât să testeze abilitatea elevului de a gândi cursiv și de a-și exprima opinia, nu de a reproduce pentru 3 puncte din nota finală un întreg comentariu care nu conține opiniile sale, ci opiniile generale pe care trebuie să le expună toată lumea în aceeași manieră. Pe partea reală, susțin modul în care profesorii pe care i-am avut la clasă au abordat materia. Vina nu este integral a profesorilor, deși mulți îi blamează. Ei respectă programa școlară și e datoria lor să ne pregătească pentru examenele ce urmează. Sistemul de învățământ necesită o schimbare radicală și a programei, dar și a modului în care profesorii ajung la catedră. Eu am întâlnit preponderent oameni minunați, pregătiți și cu dar pentru această funcție, dar am cunoscut și oameni care nu aveau ce să caute în fața unor copii, care la un examen psihologic amănunțit nu ar fi fost primiți în sistemul de învățământ. Acest sistem din România a creat oameni geniali, dar care au muncit enorm și de unii singuri. Contează să salvăm majoritatea care rămâne în urma acestor copii geniali, care vor rămâne cu lacune și în cunoștințe și în comportament.
Citește și: Olimpicii de nivel național cu locurile II, III și mențiune nu se mai pot înscrie la facultate în 2025 fără admitere
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană