Ziua de 29 decembrie marchează, în Biserica Ortodoxă, praznicul Sfinților 14.000 de prunci din Betleem uciși din porunca lui Irod, care se temea că nașterea Mântuitorului în regatul pe care îl conducea îi va amenința tronul.
Unul dintre cele mai sângeroase episoade consemnate în istoria creștinismului îl reprezintă masacrul pruncilor din Betleem, ordonat de regele Irod cel Mare al Iudeei. Înnebunit de furie după ce magii nu s-au mai întors să-i dezvăluie locul unde se afla Pruncul Iisus, Irod a poruncit uciderea tuturor copiilor de parte bărbătească, mai mici de doi ani, din Betleem și din împrejurimi.
Crimele săvârșite au fost de o cruzime greu de imaginat. Unii dintre prunci au fost tăiați cu sabia, alții sfărâmați de piatră, călcați în picioare, sugrumați sau înjunghiați, în timp ce mamele lor, sfâșiate de durere, se rugau zadarnic de soldați să îi cruțe. Strigătele disperate ale mamelor s-au împlinit astfel, după profeția lui Ieremia: „Glas în Rama s-a auzit, plângere, tânguire şi ţipăt mult. Rahila plângându-şi pe fiii săi şi nu putea să se mângâie, căci nu mai erau”.
Rama era o cetate mică, unde se auzeau vaietele sfâșietoare, iar Rahila, soția patriarhului Iacov, simboliza Betleemul, locul unde aceasta fusese îngropată. Tradiția spune că femeile au cerut să fie omorâte ele mai întâi, pentru că nu mai puteau îndura suferința și groaza de a-și vedea copiii uciși, dar Irod a fost nemilos. Porunca lui ucigașă a curmat viața a 14.000 de prunci nevinovați.
Mânia și cruzimea regelui Irod nu s-au oprit doar la infanticid. Acesta a ordonat, de asemenea, omorârea celor mai de seamă oameni din Ierusalim, inclusiv a celor care ar fi trebuit să-l ajute să-l găsească pe Pruncul Iisus, dar care nu au reușit să-i îndeplinească dorința. Hircan, Marele Preot, și 70 de membri ai Sinedriului, considerați oameni înțelepți, au fost executați, alături de numeroși alți nevinovați.
Prin voia lui Dumnezeu, familia Sfântă – Pruncul Iisus, Maica Sa, Fecioara Maria, și dreptul Iosif – a fost salvată din calea furiei regelui Irod, refugiindu-se în Egipt. Această călătorie anevoioasă a fost rânduită de Dumnezeu pentru a proteja Mântuitorul lumii de cruzimea conducătorului iudeu și a început după ce îngerul Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis, poruncindu-i să ia Pruncul și pe mama Lui și să plece în Egipt, iar mai apoi să rămână acolo până când i se va spune să se întoarcă.
Iosif, om drept și ascultător, a urmat fără ezitare îndemnul ceresc, părăsind Betleemul în miez de noapte pentru a pune la adăpost viața Sfântului Prunc.
Fuga în Egipt a fost nu doar un act de protecție, ci și o împlinire a profeției biblice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea 11,1). După moartea lui Irod, îngerul Domnului i-a poruncit din nou lui Iosif, prin vis, să se întoarcă în Israel, pentru că pericolul trecuse. Sfânta familie s-a întors, stabilindu-se în orașul Nazaret, unde Pruncul Iisus a crescut și s-a pregătit pentru lucrarea Sa divină.
De partea cealaltă, răutatea și setea de putere ale regelui Irod nu au rămas nepedepsite. Învățătura creștină transmite că trupul său a fost cuprins de o boală grea și respingătoare, iar moartea sa a fost una chinuitoare, făcându-l să își piardă sufletul.
Masacrul pruncilor din Betleem este comemorat anual de creștini ca un act de martiriu al celor nevinovați, care și-au dat viața în numele credinței.
Biserica Ortodoxă îi mai pomenește astăzi pe Cuviosul Marcel, starețul Mănăstirii Achimiților, pe Cuviosul Tadeu Mărturisitorul, precum și pe alți sfinți care au slujit cu credință și s-au jertfit pentru Hristos.
-
Sfântul Cuvios Marcel, starețul Mănăstirii Achimiților
Sfântul Cuvios Marcel a fost un om al rugăciunii neîncetate și un exemplu de sfințenie, cunoscut pentru viața sa ascetică și râvna pentru slujirea lui Dumnezeu. El a păstorit Mănăstirea Achimiților („cei care nu dorm”), unde rugăciunea era neîntreruptă, zi și noapte. Prin credința sa puternică și nevoințele duhovnicești, Cuviosul Marcel a devenit o călăuză spirituală pentru mulți monahi, întărindu-i în trăirea curată a Evangheliei.
-
Sfântul Cuvios Tadeu Mărturisitorul
Cunoscut pentru tăria sa în fața prigoanelor, Cuviosul Tadeu a fost un mărturisitor neînfricat al credinței creștine. El a apărat cu hotărâre adevărul Evangheliei împotriva ereziilor, suportând suferințe grele pentru Hristos. Viața sa reprezintă o mărturie a curajului și a dragostei pentru Dumnezeu, rămânând peste ani un exemplu viu de statornicie și jertfelnicie.
-
Sfințirea bisericii Sfinților 40 de Mucenici de lângă Halcotetrapil
Astăzi este pomenită și sfințirea bisericii închinată Sfinților 40 de Mucenici, aflată lângă Halcotetrapil. Sfântul lăcaș a fost ridicat spre cinstirea celor 40 de ostași care și-au mărturisit credința în Hristos prin jertfă, suferind moarte martirică în apele înghețate ale lacului Sevastia.
-
Sfinții Cuvioși Veniamin și Antinodor
Cuvioșii Veniamin și Antinodor sunt pomeniți pentru viața lor plină de rugăciune, post și ascultare. Ei s-au remarcat, de-a lungul vieții pământești, prin smerenia și râvna lor în slujirea lui Dumnezeu, oferind pilde de sfințenie și devotament.
-
Sfântul Cuvios Gheorghe, episcopul Nicomidiei
Sfântul Gheorghe, episcopul Nicomidiei, a fost un păstor plin de râvnă, dedicat păstrării dreptei credințe în fața ereziilor și a persecuțiilor. Prin învățăturile sale, el a luminat inimile credincioșilor și i-a întărit în lupta duhovnicească, rămânând un model de înțelepciune și statornicie în credință.
Surse: Doxologia, CrestinOrtodox.ro, Ziarul Lumina
Citește și: Peste jumătate de milion de români își sărbătoresc onomastica de Sf. Ștefan
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
