Biserica Ortodoxă îi prăznuiește, la data de 9 ianuarie, pe Sfântul Mucenic Polieuct, Sfântul Ierarh Petru al Sevastiei, Sfântul Ierarh Filip, Mitropolitul Moscovei, și Sfântul Cuvios Eustratie.
Sfântul Mucenic Polieuct, ostaș al credinței în Hristos
Sfântul Polieuct, ostaș în armata romană, a trăit în secolul al III-lea, în timpul persecuțiilor împăraților Deciu și Valerian. Un prieten apropiat al său, Nearh, era creștin și trăia o adâncă tristețe, știindu-și prietenul departe de credința în Hristos.
Într-o zi, aflând de persecuțiile împotriva creștinilor, Nearh i-a spus: „Prea iubite Polieuct, porunca cea împărătească, care pretutindeni se citește, ne va aduce despărțirea unuia de altul; pentru că eu mă țin de credința creștinească, iar tu de păgânătatea elinească; și când mă vor lua la moarte, tu te vei lepăda de mine și mă vei lăsa”.
Cuvintele prietenului său l-au mișcat profund pe Polieuct, care a început, luminat de harul divin, să mediteze asupra celor dumnezeiești. Își amintise o vedenie pe care o avusese recent și i-a spus lui Nearh: „Nu te teme, iubitul meu prieten Nearh, nici o despărțire nu ne va fi, pentru că am văzut în vedenie pe Hristos, Căruia tu slujești, apropiindu-se de mine și, luându-mi haina, m-a îmbrăcat cu altă haină nouă, al cărei preț și frumusețe nu este cu putință a o spune, iar nasturii de la haina aceea erau de aur, apoi și cal înaripat mi-a dat”.
Nearh a tâlcuit vedenia: „Se cade ție să lași păgânătatea elinească și să te îmbraci întru Hristos, prin credința cea dreaptă; iar calul cel înaripat, să știi că însemnează alergarea cea grabnică spre cer”.
Convins de adevărul credinței creștine, Polieuct s-a botezat și a început să lucreze întru defăimarea și distrugerea idolilor. Acțiunile sale au ajuns la cunoștința socrului său, Felix, care primise poruncă de la împărat să prigonească pe creștini. În ciuda rugăminților și amenințărilor lui Felix, Polieuct a refuzat să renunțe la credința sa. În cele din urmă, Felix a poruncit ca ginerelui său să i se taie capul, iar Polieuct a primit cununa muceniciei în Melitina, cetatea Armeniei.
Sfântul Petru, Episcopul Sevastiei (+387)
Sfântul Petru, cel mai mic dintre copiii retorului Vasile, originar din provincia Pont, s-a născut într-o familie binecuvântată. Mama sa, Emilia, provenea din Cezareea Capadociei, iar dintre cei 10 frați ai săi, trei au devenit episcopi: Vasile cel Mare, Petru de Sevasta și Grigorie de Nyssa.
Cinci dintre frați au ales viața monahală – cei trei episcopi, alături de Naucratios și Macrina cea Tânără. Din această familie sfântă, șase membri sunt cinstiți ca sfinți ai Bisericii: Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica lor), Sfânta Emilia (mama lor), Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru și Sfânta Macrina cea Tânără.
Bunica Macrina, împreună cu mama Emilia și sora Macrina cea Tânără, au crescut copiii în dreapta credință și iubirea de Hristos.
Sfântul Petru a intrat în obștea monahală condusă de fratele său, Vasile cel Mare, și a devenit egumen al mănăstirii în anul 362. În 380, a fost ales Episcop al Sevastiei, succedându-i lui Eustație. Un an mai târziu, a participat la Sinodul al II-lea Ecumenic din Constantinopol. Sfântul Petru a trecut la cele veșnice în anul 387, lăsând în urmă un exemplu de credință și sfințenie.
Sfântul Ierarh Filip, Mitropolitul Moscovei – apărător al credinței și martir al dreptății
Sfântul Ierarh Filip, Mitropolitul Moscovei, s-a născut în anul 1507, într-o familie nobilă din orașul Galici, regiunea Kostroma, primind la botez numele Feodor. Tatăl său, Ștefan Kolyciev, era un boier respectat la curtea marelui cneaz Vasile al III-lea. Crescut într-un mediu aristocratic, tânărul Feodor a fost educat în spirit creștin, dar și în valorile morale și intelectuale.
Deși avea un viitor strălucit la curtea țarului, Feodor a simțit chemarea spre o viață duhovnicească. La vârsta de 30 de ani, a renunțat la rangul său nobiliar și s-a retras la Mănăstirea Solovăț, situată pe insula Solovki, în Marea Albă. Acolo, a primit tunderea în monahism, primind numele Filip.
În mănăstire, Filip s-a remarcat prin smerenie, asceză și dăruire, ceea ce i-a adus respectul fraților de mănăstire. În scurt timp, a fost ales egumen al mănăstirii, unde a introdus reforme importante pentru organizarea vieții monahale și a dezvoltat activitățile economice, transformând mănăstirea într-un loc de refugiu spiritual și de binefacere pentru cei aflați în nevoie.
În anul 1566, țarul Ivan cel Groaznic i-a cerut Sfântului Filip să accepte scaunul de Mitropolit al Moscovei. Deși reticent, cunoscând pericolele politice ale vremii, Filip a acceptat în cele din urmă, considerând că poate sluji poporul lui Dumnezeu din această poziție înaltă. Ca mitropolit, a fost un păstor plin de dragoste, un sprijin pentru cei săraci și un apărător al dreptății.
Sfântul Filip s-a remarcat prin curajul său de a condamna public atrocitățile comise de țarul Ivan cel Groaznic, în special prin intermediul Opričninei, o forță represivă care teroriza populația. În fața nedreptății și a crimelor comise de țar, Sfântul Filip a refuzat să rămână tăcut, apărând drepturile Bisericii și ale poporului.
Refuzul de a ceda presiunilor politice l-a transformat pe Sfântul Filip într-un dușman al țarului. În anul 1568, a fost arestat și exilat în Mănăstirea Tver Otroc, unde a îndurat suferințe grele. În 1569, a fost strangulat de slujitorii țarului, devenind astfel martir al credinței și al dreptății.
Sfântul Filip a fost canonizat în anul 1652, iar moaștele sale au fost așezate cu cinste în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin. Este cinstit ca un apărător al credinței ortodoxe și un exemplu de curaj în fața nedreptății.
Sfântul Cuvios Eustratie – pildă de ascetism și rugăciune neîncetată
Sfântul Cuvios Eustratie s-a născut în părțile Tarsului, într-o familie drept-credincioasă și înstărită. Tatăl său, Gheorghe, și mama sa, Megheti, l-au crescut în credință și i-au oferit o educație aleasă. La vârsta de 20 de ani, tânărul Eustratie s-a aprins de râvnă pentru viața în Hristos, părăsindu-și familia și averile și plecând în părțile Olimpului, la Mănăstirea Avgar.
La Mănăstirea Avgar, unde străluceau în nevoințe unchii săi dinspre mamă, Sfinții Grigorie și Vasile, Sfântul Eustratie a fost primit cu dragoste și a fost tuns în monahism. Sub îndrumarea egumenului Grigorie, a îmbrățișat viața ascetică, distingându-se prin smerenie, râvnă și osteneli neîncetate.
El slujea cu devotament fraților, având doar o rasă și un cojoc, și nu se preocupa de nimic din cele pământești. Sfântul nu avea un loc fix de odihnă, iar în cei 75 de ani de nevoință monahală nu s-a culcat niciodată cu fața în sus sau pe partea stângă.
După trecerea la Domnul a unchilor săi, frații mănăstirii i-au cerut Sfântului Eustratie să preia conducerea obștii. Ca egumen, acesta a continuat să fie un exemplu de ascetism și rugăciune. Ziua muncea alături de frați, iar noaptea stătea la priveghere, rugându-se și plecând genunchii fără încetare. În timpul slujbelor bisericești, stătea în Sfântul Altar și repeta neîncetat: „Doamne, miluiește”.
În vremea prigonirilor declanșate de împăratul Leon Armeanul împotriva sfintelor icoane, Sfântul Eustratie a fost nevoit să părăsească mănăstirea, la îndemnul marelui Ioanichie. După ce erezia a fost învinsă, iar Biserica a redobândit cinstirea icoanelor, Sfântul Eustratie s-a întors în mănăstirea sa, unde a continuat să povățuiască frații.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, Sfântul Eustratie i-a adunat pe frați și le-a spus:
„Vremea vieții mele a sosit la sfârșit; deci, iubiții mei fii, dați amanetul ce ați luat, știind că toate cele de față sunt vremelnice, iar cele viitoare vor fi veșnice; sârguiți-vă a vă învrednici părții celor mântuiți”. După ce i-a binecuvântat și s-a rugat, Sfântul și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului, la vârsta de 95 de ani.
Sfântul Eustratie a fost un model de smerenie, asceză și rugăciune neîncetată. Minunile săvârșite de el în timpul vieții și după adormirea sa sunt nenumărate, iar exemplul său continuă să îi inspire pe cei ce caută să urmeze calea vieții monahale. Sfântul a fost numărat în ceata cuvioșilor și cinstit de Biserică pentru viața sa sfântă.
Surse: CrestinOrtodox.ro, Doxologia, Viețile Sfinților – Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Orthodox Christianity – Biografia Sfântului Filip, Istoria Bisericii Ortodoxe Ruse – Arhive ale Patriarhiei Moscovei; foto-credit: Ziarul Lumina, Doxologia, St. Barbara Greek Orthodox Church, Botosani24.ro
Citește și: Praznicul zilei de 8 ianuarie - Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul, Sf. Cuv Domnica și alți sfinți cinstiți de ortodocși
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
