✝) Praznicul zilei: Sfântul și Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sfântul Mucenic Varvar

Categorie: Actual

: Scris de Ștefan Petre; Publicat: 06 Mai 2025

Biserica Ortodoxă îi pomenește în data de 6 mai pe Sfântul și Dreptul Iov, simbol al răbdării și credinței neclintite în fața suferinței, și pe Sfântul Mucenic Varvar, ostaș creștin martirizat pentru refuzul de a renunța la credința sa în Hristos.

Sfântul și Dreptul Iov – pildă de răbdare și credință

Iov era originar din orașul Idumeea, situat la sud de Israel, spre Peninsula Arabică, și provenea din neamul lui Isav, nepotul lui Avraam. A trăit cu aproximativ 1925 de ani înainte de Hristos și este pomenit ca un drept al Vechiului Testament.

Dumnezeu a îngăduit ca diavolul să-l supună la grele încercări pentru a dovedi tăria credinței sale. Iov a fost lipsit de toate averile, copiii i-au murit sub ruinele casei dărâmate de furtună, iar în cele din urmă a fost lovit de lepră, fiind izgonit din mijlocul oamenilor. Cu toate acestea, nu și-a pierdut credința, ci a spus în repetate rânduri: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Domnului binecuvântat!”.

În fața suferinței, Iov s-a dovedit neclintit, refuzând să cârtească împotriva lui Dumnezeu. Drept răsplată, Dumnezeu i-a redat îndoit toate bunurile pierdute (cf. Iov 42, 10) și i-a dăruit o viață lungă, trăind încă 140 de ani, în pace, văzându-și urmașii până la al patrulea neam (Iov 42, 16-17).

sfantul-si-dreptul-iov-mult-rabdatorul-sf-mc-varvar-170252.jpg

Troparul Sfântului Iov (glas 1):

„Bogăţia virtuţilor lui Iov văzând-o vrăjmaşul drepţilor, a uneltit a o fura, şi rupând turnul trupului, vistieria duhului nu o a furat; căci a aflat întrarmat sufletul celui fără prihană, iar pe mine şi golindu-mă m-a robit. Deci mai înainte de sfârşit întâmpinându-mă, izbăveşte-mă de cel viclean, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.”

Sfântul Mucenic Varvar – soldatul biruitor cu ajutorul lui Hristos

Tot pe 6 mai, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Mucenic Varvar, ostaș creștin care a trăit în timpul împăratului Iulian Apostatul (numit și Paravatul), în secolul al IV-lea. Varvar era un luptător viteaz în armata voievodului Vach, care lupta împotriva poporului francilor.

Când un războinic uriaș, asemănător cu Goliat, a provocat armata grecilor la luptă, Varvar a răspuns chemării și, înarmat cu semnul Sfintei Cruci, l-a biruit cu ajutorul unui înger al Domnului. Victoria a dat curaj armatei grecești, care a învins în cele din urmă. Pentru această biruință, Varvar a fost ridicat la rangul de comit de către împărat. Însă, când voievodul Vach a dorit să aducă jertfă idolilor pentru victorie, Varvar s-a mărturisit creștin și a refuzat să participe.

Din acest motiv, a fost supus la torturi cumplite, inclusiv deschiderea pântecelui cu sabia, însă a fost vindecat miraculos de un înger. Minunea a dus la convertirea voievodului Vach și a doi soldați, Calimah și Dionisie, care au fost ulterior decapitați pentru credința lor.

Sfântul Varvar a suferit multe alte cazne, dar a rămas neclintit în credință. În cele din urmă, a fost decapitat, iar episcopul Filichie i-a îngropat trupul în cetatea Mutonia din Pelopones.

Troparul Sfântului Varvar (glas 4):

„Mucenicul Tău, Doamne, Varvar, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”

Alți sfinți pomeniți în această zi

Pe lângă cei doi mari sfinți, Mineiul mai face pomenirea următorilor:

Sf. Cuv. Mamant, Pahomie și Ilarion, care cu pace s-au săvârșit;
Sf. Mc. Dimitrion, care săgetat s-a sfârșit;
Sf. Mc. Danax, Mesir și Terinos, martirizați prin sabie;
Sf. Mc. Donat, care săgetat s-a sfârșit;
Sf. Cuv. Serafim cel din Muntele Domvus.