- Lavinia Vlad este ploieșteanca de 37 de ani rănită grav, acum aproape două luni, când a intrat în foc, la propriu, pentru a-și salva copiii, în urma unei explozii produse în locuință.
- De atunci, femeia trece prin iadul în care au aruncat-o tocmai cei care ar fi trebuit să o salveze.
- După 53 de zile de spitalizare la Floreasca, familia a găsit sprijin pentru un transfer în Belgia, unde Lavinia a ajuns în stare gravă, având corpul acoperit de rănile provocate de arsuri și de cele în urma prelevării grefelor de piele. Pentru ea abia începe lungul drum al vindecării, iar pentru cei dragi - încercarea disperată de a acoperi costurile cu spitalizarea și tratamentul.
Povestea Laviniei a devenit publică în momentul în care sora ei a început să strige după ajutor, reclamând tratamentul de care la Floreasca au avut parte ea, ca donator de piele, și femeia care trecea acum printr-un coșmar mai mare decât cel care o ținea de aproape două luni pe un pat de spital.
O scrisoare deschisă, adresată ministrului Sănătății, este doar unul din mesajele care au cutremurat o țară întreagă și vine după o întreagă serie de dezvăluiri făcute de familia pacientei.
Citiți și: Scrisoarea cutremurătoare a unei ploieștence, „cetățeanul care a plătit la propriu cu pielea de pe el”. Ministrul Sănătății trimite corpul de control la Spitalul Floreasca
Blestemul focului
„Medicii îi dădeau șanse de 0,01% și oricât de tare strigam să mi se spună de ce este nevoie pentru a o salva mi se tot spunea că putem doar să ne rugăm și să se întâmple o minune”, a mărturisit sora femeii. „Lavinia nu este doar un număr. Este sora mea, este mama lui Sebi si a lui Luca, este fiica a 2 părinți care se scurg pe picioare privind neputincioși cum își pierd copilul, este soția lui Ionuț care în urma cu câțiva ani, copil fiind, și-a găsit bunica carbonizată în urma unui alt incendiu și care azi nu mai e om după ce un alt incendiu aproape i-a luat și soția” povestește aceasta, în unul dintre mesajele disperate publicate în încercarea de a atrage atenția asupra cazului Laviniei.
A durat 53 de zile ca să reușească, în sfârșit, să găsească o soluție de tratament în străinătate. Până și transferul a fost un iad:
„România, ŢARA NOASTRĂ, mi-a predat sora într-un SAC, cu care să fug în alte zări, cu ultimele speranţe rămase că mă voi putea întoarce cu ea întreaga la familie, la copiii noştri. Vă rog priviţi această poză. Priviţi imaginea unei mame, unei fiice, unei soţii, unei surori, unei prietene, care după 53 zile de luptă, de chinuri îngrozitoare, de lacrimi izvorâte din cele mai întunecate coşmaruri pe care vi le puteţi închipui, pleacă într-un sac către ultima ei speranţa.
Azi, pentru prima dată, spun că nu mai găsesc nicio lacrimă de vărsat. Nu a rămas nicio bucată din sufletul meu care să nu fi fost rănit, care să nu fi fost sacrificat în această luptă de a găsi ajutorul şi de a o scoate pe Lavinia din Lagărul numit Centru de arşi, autorizat, al României.
Nu am făcut anterior nicio declaraţie care să denigreze priceperea, cunoştinţele, voinţa medicilor.
Chiar dacă plecăm cu Lavinia într-un sac, am ridicat ochii spre cer şi am mulţumit. Am mulţumit Domnului că medicii au ţinut-o în viaţă. Am mulţumit Domnului că am întâlnit îngerii trimişi pe acest pământ să ajute la vindecarea rănilor Laviniei şi nu numai”, a scris Alina Alexandru, sora pacientei, la rândul ei trecută printr-o experiență traumatizantă, tot la Floreasca, acolo unde a fost internată ca donator de piele.
„Un coșmar mai mare decât focul prin care a trecut”
Ultimele clipe petrecute pe patul de spital, în România, a fost ultimele de iad.
„A plâns de uşurare că a reuşit să plece din locul pe care îl numeşte un coşmar mai mare decât focul prin care a trecut. Ieri, Lavinia a îndrăznit să spere că există nu doar speranţa, ci şi o şansă adevărată să revină acasă! Era bucuroasă că odată cu plecarea, cel puţin un lucru sigur a câştigat: va avea ocazia să îşi vadă băieţii, chiar dacă doar video momentan, până la întoarcerea noastră acasă. Despre câte alte răni a provocat acest transfer, prin modul inuman prin care o parte dintre cadrele medicale au înţeles să îi vorbească sau să o pregătească fizic provocându-i noi dureri, DOAR pentru că EA şi-a dorit să trăiască şi nu a putut accepta oferta lor de a rămâne, voi reveni şi voi scrie mult şi detaliat.
După un drum cu avionul, cu emoţii copleşitoare şi înecându-mă în teamă că ar putea ceda pe drum, că va intra într-un stop şi vom face cale întoarsă către LAGĂRUL din care tocmai scăpasem, ca o voi pierde înainte de a îi dă ocazia să lupte corect pentru şansa ei, am ajuns într-o altă lume”, povestește sora pacientei, care a relatat că în Belgia Lavinia a fost așteptată de o echipă medicală cu omenie” și „cu gândul că după drumul lung, e important să diminuăm maxim orice risc de a provoca şi mai multă durere, astfel că au venit la aeroport CU un pat de AŢI. Să îi asigure tot confortul!”
„Grefele sunt compromise în mare măsură”
Concluzia medicilor din Belgia i-a dărâmat pe cei dragi. „Lavinia necesita grefare pe aproximativ 50% din suprafaţa corpului!!! 50% din suprafaţa corpului necesită operaţii pentru a acoperi cu piele. După 53 zile, după N operaţii, după ce au luat pielea din zonele neatinse de foc, după ce eu şi Gelu (unchiul pacientei - n.r..) ne-am dat pielea la propriu pentru a o ajuta, după ce a strâns din dinţi câştigând fiecare luptă cu durerea şi pierderile de sânge provocate, după ce sute de romani au mers şi au donat sânge pentru ea, azi Lavinia este doar o altă victimă a sistemului sanitar din România, a domnului Rafila şi a tuturor celor care au permis că acest centru de arşi să funcţioneze sub titulatura de AUTORIZAT!
Grefele Laviniei sunt compromise într-o mare măsură! Bacteriile au făcut şi fac ca acestea să se piardă, să cadă, să îi provoace alte răni. Doar palmele (exterior şi interior) plus zona exterioară de pe braţe, cuprinsă între încheietura mâinii şi cot sunt acoperite cu piele şi NU necesită noi intervenţii chirurgicale! ATÂT!!! După 53 zile!!!”, a relatat sora pacientei.
Povestea de la Colectiv se repetă, la 10 ani distanță: „Avem de toate”
„Am promis că voi ieşi şi voi mulţumi public medicilor pentru că au ţinut-o în viaţă. Şi o fac acum! Cu recunoştinţă şi respect pentru toţi cei care au făcut ceva în acest sens.
DAR, în acelaşi timp, îi întreb pe ceilalţi, cum e posibil ca ieri să ne fi spus că ea se vindeca în mare parte, ca Lavinia are o şansă la viaţă, că s-a făcut tot ce a fost posibil, că este tratată la cele mai înalte standarde şi că eu, ALINA, sora ei, îi pun în pericol viaţa luând-o de acolo? Ce şansă avea Lavinia fără piele pe ea, pe o suprafaţă de peste 50%, după 53 zile???? Ce şanse avea organismul ei când a fost tratată cu bacterii şi orgolii?
Îi întreb pe medicii care mi-au spus zilnic că „avem de toate”,cum e posibil că medicii din Belgia să îi pună o sondă rectala care să o ajute să nu mai îndure durerile provocate de arsurile şi rănile de pe fesieri? În LAGĂRUL de la Floreasca, aceste răni au fost tratate cu monstruozitate, prin lăsarea acestor zone să se lipească de cearceafuri şi apoi smulse cu brutalitate provocându-i dureri îngrozitoare şi împiedicând orice posibilă vindecare”, povestește Alina Alexandru.
„Focul a distrus, bacteriile au distrus. Statul român e dispus să îi finanţeze doar un final plin de chinuri şi durere”
Medicii belgieni se așteaptă la un drum lung și greu, plin de durere, anestezii, curăţări, operaţii, până Lavinia va păşi pe uşă spitalului pentru a se întoarce acasă.
„Şansa Laviniei însă este condiţionată de costuri. Costuri uriaşe, pentru multe zile de reparat ceea ce focul a distrus, ceea ce Centrul de arşi autorizat din România nu a putut repara, ceea ce bacteriile au distrus în ciuda eforturilor depuse.
Costuri pe care statul roman nu le finanţează!! Autorizarea acestui centru de arşi nu îi dă şansa Laviniei de a fi salvată. Ea are de ales între a rămâne în centrul de arşi autorizat de dl Rafila până la ultima picătură de sânge care va mai putea curge sau să spere că va primi ajutor de la alţi semeni cu inimă deschisă şi că se va întoarce acasă. Statul român, prin ordinul dlui Rafila, e dispus să îi finanţeze doar un final plin de chinuri şi durere.
Dar, România, însemnăm şi noi! Noi toţi care putem ajuta că şansa Laviniei să nu se piardă.
Singura şansă a Laviniei este că România să îi finanţeze drumul spre viaţă (şi nu doar spre întuneric), prin noi, cei care putem contribui cu un gând, o rugăciune. O donaţie!
Mulțumesc cu tot sufletul pentru tot ce aţi oferit deja. Fiecare gând, fiecare mesaj, fiecare încurajare, fiecare distribuire, fiecare donaţie făcută!
Vă rog, ajutaţi-mă să ajungă strigătul Laviniei la toată lumea! LAVINIA luptă, dar are nevoie de ajutorul nostru pentru a învinge!” este apelul lansat de sora femeii.
Ploieșteanca are nevoie de 2-3 luni de internare și tratament în străinătate, costurile fiind de aproximativ 100.000 de euro pe lună. Donațiile pot fi făcute în următoarele conturi:
ING: RO13INGB0000999906221966
BCR: RO03 RNCB 0064 1177 0248 0001
UNICREDIT: RO82BACX0000002167255000
REVOLUT: RO95 REVO 0000 1602 3565 8856
Beneficiar : Alina Mihaela Alexandru
Foto: Facebook/ Alina Alexandru
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
