Unul dintre factorii epidemiei de obezitate din lume este desincronizarea dintre nevoia de somn a organismului şi ora de trezire impusă de serviciu. Oamenii se culcă mai târziu, dar se trezesc la aceeaşi oră, susţin medicii.
Obiceiurile oamenilor care au nevoie să se trezească pentru a ajunge la muncă la timp a ajuns, în ultimul deceniu, să diminueze cu până la 40 de minute timpul necesar pentru somn.
Oamenii au un ceas intern, a cărui funcţionare este controlată în principal de două lucruri: nevoia fizică de somn şi rotaţia Pământului. Atunci când este lăsat să funcţioneze în mod natural, ciclul somn-trezire este reglat normal, însă omul modern a încercat să preia controlul asupra acestui fenomen prin introducerea „orei de trezire".
Till Roenneberg, profesor la Universitatea din Munchen, a dezvoltat teoria „disonanţei temporal-sociale", care se manifestă prin conflictul dintre nevoia de somn a corpului şi nevoia socială de a te trezi dimineaţa devreme. Obiceiurile de somn ale omului modern îi distrug „ceasul intern", argumenteaza Roennenberg.
Într-un studiu publicat în 2012, au fost analizate obiceiurile de somn a peste 65.000 de adulţi. Două treimi dintre aceştia au prezentat simptomele „disonanţei temporal-sociale" şi dormeau cu până la o oră mai mult în weekend decât în timpul săptămânii.
Înca un motiv pentru care ceasul nostru intern începe să se strice este faptul că petrecem o mare parte a timpului în spaţii acoperite, iar corpurile noastre au pierdut adaptarea la nivelul natural de luminozitate. Nu ne mai dăm seama, la nivel biologic, când e zi şi când e noapte şi de aceea putem să rămânem treji cu atâta uşurinţă în timpul nopţii. Echipa lui Roenneneberg a concluzionat că nu este vorba doar de timpul dedicat somnului, ci de cât de mult oamenii încearcă să manipuleze ceasul lor intern. Pentru fiecare ora irosită în acest mod, riscul obezităţii creşte cu 33%.
Alte studii sugerează că lipsa somnului duce la secreţia în exces a unui hormon care induce senzaţia de foame şi diminuarea cantităţilor de leptină, hormonul care induce sentimentul de saţietate.
