Bluza românească pe care o numim IE este reprezentativă pentru folclorul românesc. Româncele au păstrat tradiția de a coase aceste bluze, din generație în generație. Broderia este cusută manual și poate fi considerată ca fiind o adevărată operă de artă. Orice model are istoria sa particulară, provenind ca stil, din diversele regiuni istorice ale provinciilor românești.
În mare, costumele populare românești se pot clasifica pe zone etnografice, numărul zonelor variind între 40 și 120, totul depinzînd de persoana care face împarțirea și de criteriile folosite. Confecționarea costumului popular românesc a pornit de la materii prime produse în gospodăriile țăranilor dar a evoluat odată cu trecerea timpului, reprezentând azi o adevărată măiestrie atât în obținerea și decorarea țesăturilor cât și a broderiilor. Portul popular are aceeași structură pe tot teritoriul țării noastre dar se deosebește de la o regiune la alta prin amănunte cum ar fi croiul, forma și culoarea.
Cele șapte mari regiuni folclorice sunt:
-Transilvania: Transilvania-Ardeal;
-Câmpiile de vest: Câmpia Mureșului Inferior; Câmpia Crișurilor (Crișul Negru, Crișul Alb, Crișul Repede); Câmpia Someșului inferior (Țara Oașului);
-Banat, cuprinzînd Lunca Timișului și Caraș-Severin;
-Valahia, cuprinzînd Oltenia și Muntenia;
-Zona Dunării inferioare, cuprinzînd Bărăgan, Dobrogea și sudul Moldovei;
-Moldova, inclusiv Basarabia, Bucovina și Transnistria;
-Balcanicii sau Românii din peninsula Balcanică, la rândul lor se împart în 4 sub-grupe: daco-românii de-alungul granițelor românești: Cadrilater (Bulgaria), Timoc (nord-vestul Bulgariei și estul Serbiei), Voivodina/Banatul sârbesc și în Ucraina (mai ales în regiunile Cernăuți și Odesa Odesa); Istroromânii în Istria, Croația; Macedoromânii (sau "aromânii") în Albania, Bulgaria, Grecia, Macedonia; Meglenoromânii în Grecia și Macedonia.
Piesa principală a costumului popular românesc este cămaşa, termenul de ie fiind atribuit doar cămăşii femeieşti. Cămaşa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză şi cu o deschizătură în partea de sus. Iniţial, aceste cămăşi erau confecţionate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase şi bumbac.
Ia este o cămaşă tradiţională românească de sărbătoare, confecţionată din pânză albă, bumbac, in sau borangic şi împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât. Croiala: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului şi întărit cu şnur răsucit. Mânecile sunt încreţite atât la umeri, cât şi la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămaşă scurtă până la talie, spre deosebire de cămaşa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp şi se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de 'vrăji şi pericole'. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiţia şi gustul de la o generaţie la alta.
Motivele ce împodobesc ia sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură.
În timp, fineţea materialelor folosite, armonia cromatică, dar şi croiul pieselor de port românesc, ţesute, croite şi brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta şi Maria, dar şi de aristocraţia feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.
IA a atras atenţia artiştilor, fiind imortalizată de pictorul francez Henri Matisse în mai multe tablouri, unul dintre ele – 'La blouse roumaine' (1940) – fiind expus la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Un alt pictor român, de origine evreiască, Constantin Daniel Rosenthal a imortalizat-o pe Maria Rosetti în 'România revoluţionară' purtând ie şi năframă.
Ia românească apare şi în tablourile semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaţă ş.a.
Ia românească a fost, deopotrivă, sursă de inspiraţie pentru creaţia vestimentară a unor celebri designeri precum Yves Saint Laurent, care a creat, în 1981, o întreagă colecţie intitulată 'La blouse roumaine', urmat Jean Paul Gaultier, Kenzo sau Tom Ford, care a reinterpretat ia din zona Sibiu, cu broderii negre specifice zonei, şi care a apărut în numărul american al revistei 'Vogue', în martie 2012, purtată de cântăreaţa Adele. Apoi au fost Oscar de la Renta, Agatha Ruiz de la Prada, Anna Sui sau Philippe Guilet. Printre designerii români care s-au inspirat din portul românesc se numără Adrian Oianu, Dorin Negrău, Corina Vlădescu, Ingrid Vlasov.
Pe 17 mai 2013, Institutul Cultural Român din New York a inaugurat seria evenimentelor reunite sub genericul 'La blouse roumaine', prin care doreşte promovarea identităţii culturale româneşti în spaţiul nord-american şi care include colaborări cu Muzeul Satului 'Dimitrie Gusti', Muzeul Ţăranului Român şi alte muzee etnografice din România, prin organizarea unor expoziţii şi simpozioane dedicate relaţiilor între artele tradiţionale româneşti, curentele de avangardă şi creaţiile artistice.
Comunitatea online 'La Blouse Roumaine', numărând peste 18.000 de membri, propune ia – bluza tradiţională românească – ca brand de ţară şi organizează pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea de Sânziene, Ziua Universală a Iei.
IA românească înseamnă atitudine, înseamnă valoare și bun-gust. IA românească vorbește despre personalitatea incredibilă a româncelor, despre forța lor interioară și despre feminitate. IA românească însumează o istorie milenară și de aceea, purtând-o, trebuie să o celebrăm.
Ar fi frumos să nu privim IA ca pe un simplu trend. Purtați IA cu grijă, cu respect! Fantastice sunt fetele ce poartă IA cu atât de multă grație: un umăr gol vorbește despre puritate și despre senzualitate.
Fie că purtați o ie tradițională, fie că purtați o creație de designer, inspirată de bluza românească, IA trebuie respectată și... iubită!
