Economistul Florin Cîţu i-a solicitat, printr-o scrisoare deschisă, directorului FMI Chirstine Lagarde, să nu aprobe un nou acord cu România. Specialistul consideră că economia nu mai poate suporta încă doi ani de reforme mimate, aşa cum s-a întâmplat din 2009 în prezent, când politicul s-a ascuns sub „umbrela" FMI.
„FMI a fost spectator"
Aşa cum se arată în scrisoarea deschisă, „FMI a fost spectator în timp ce stocul de arierate s-a dublat comparativ cu 2008 şi a rămas apoi la acest nivel. FMI a fost spectator şi a privit cum companiile de stat, care ar fi urmat să fie privatizate, au rămas o gaură pentru resursele bugetare.
FMI a fost spectator şi a privit cum banca centrală ratează propriile ţinte de inflaţie în fiecare an (inflaţia a fost mai mare decât ţintele). FMI a fost spectator şi a asistat cum salariile din sectorul public au fost tăiate doar pentru şase luni şi apoi reîntregite în doi ani, în timp ce restul economiei rămânea în criză, iar şomajul continua să crească.
FMI a fost spectator în timp ce propriile estimări privind performanţa economiei au fost prea optimiste în fiecare ani începând cu 2009", se arată în scrisoarea deschisă transmisă de analistul Florin Cîţu directorului general al FMI, Christine Lagarde.
Astăzi este ultima zi în care şeful FMI, Christine Lagarde, se află în România. Ea a susţinut la Bucureşti un discurs despre identificarea unei „noi paradigme de creştere" economică în regiune.
„Vă scriu pentru a vă ruga să nu mai semnaţi un nou acord stand-by între România şi FMI chiar dacă un asemenea acord va fi etichetat ca «preventiv». Din păcate, aceasta este singura opţiune viabilă pentru ca economia românească să revină pe creştere şi pentru ca clasa politică să-şi asume reformele economice. (...) Începând din 2009 relaţia FMI-România nu a fost una benefică pentru economie sau pentru populaţie", consideră economistul.
„FMI a aprobat amânările reformelor economice"
Cîţu aminteşte că la startul celor două programe stand-by promisiunea implicită a fost că reformele stipulate în acorduri vor produce creştere economică. Analistul este de acord că majoritatea soluţiilor, cu excepţia creşterii TVA şi a «managementului privat la companiile de stat» ar fi antrenat creşterea economică. Din nefericire, spune Cîţu, tocmai soluţiile de susţinere a creşterii economice au fost cele pe care clasa politică le-a amânat permanent, iar amânările repetate ale reformelor economice au fost aprobate de către fiecare misiune FMI.
În opinia analistului, dacă FMI ar fi „forţat" ca oricare dintre aceste ţinte să fie îndeplinite, astăzi România nu ar fi avut un PIB potenţial de sub 1%, în scădere de la 5,5% în 2008. Sau, România nu ar fi avut încă cea mai mare inflaţie din UE, fiind totodată cea mai saracă ţară.
România, datoare vândută
El afirmă că România trebuie să se împrumute la rate înalte pentru a susţine un sector public în creştere, având cel mai înalt cost din regiune, în timp ce creşterea economică din ultimii patru ani s-a „stabilizat" aproape de zero.
„În aceste circumstanţe, singurul lucru pe care România poate să-l facă este de a acumula mai multă datorie pentru a plăti datoriile vechi. Când tragem linie, ultimii patru ani de «reforme» lasă România într-o stare mai proastă decât a fost în 2008: PIB potenţial semnificativ mai mic, datorie publică de aproape patru ori mai mare, şomaj mai ridicat, un stoc de arierate aproape dublu faţă de 2008, niciun progres în privatizare, salariile pbulice la 7,4% din PIB, pondere mai mare decât în 2007, an cu creştere economică de 5%, cheltuieli curente ca procent din total cheltuieli la nivelul maxim din 1989, şi, desigur, cu inflaţie ridicată", a mai spus analistul economic.
„FMI a subvenţionat corupta clasă politică românească"
Cîţu afirmă că acest rezultat nu este doar efectul unor propuneri economice inadecvate. Cu toate acestea, el susţine că a creşte taxele în mijlocul unei recesiuni este un sfat economic prost potrivit oricărui manual de economie.
„Situaţia actuală este mai mult rezultatul faptului că FMI a «subvenţionat» corupta clasă politică românească. De fiecare dată când FMI a acceptat să relaxeze condiţiile iniţiale, pentru ca programele să nu fie declarate off-track, a împins de fapt România şi populaţia mai departe de prosperitate şi a dat clasei politice încă un argument pentru a se comporta la fel şi în în viitor", se arată în scrisoarea transmisă către Christine Lagarde.
Istoricul ultimelor două acorduri cu România, influenţat probabil de puternica presiune la care este supusă în ultimii ani instituţia internaţională, nu va putea determina autorităţiile şi instituţiile publice să angajeze reforme reale, de altfel foarte importante pentru economia românească, iar singura soluţie ar fi transferul total al responsabilităţilor către factorii de putere locală, pe care piaţa îi poate sancţiona mult mai uşor dacă nu există o aparentă exigenţă a creditorilor internaţionali, mai precizează economistul.
„Stimată Doamnă Lagarde, până acum clasa politică românească şi instituţiile publice, inclusiv cele independente, şi-au ascuns incompetenţa sub «umbrela» FMI . «Succesul» finalizării celor două acorduri a dat clasei politice dreptul să continue modul său de «doing business», mergând mai departe chiar dacă rezultatul pentru economie şi populaţie este dezastruos.
Semnând un nou acord stand-by cu România, doar veţi da mai mult putere clasei politice şi instituţiilor publice independente să păstreze acest status quo (stare de fapt n.r.) şi să menţină România ca cea mai săracă economie din UE, cu cea mai înaltă inflaţie. Economia românească este prea săracă şi prea afectată pentru a susţine încă doi ani de amânări ale reformelor. În fapt, semnând un nou acord, FMI va da un semnal clar că interesul său se raliază clasei politice şi nu însănătoşirii economiei României şi prosperităţii cetăţenilor", afirmă economistul.
Responsabilitatea reformei economice aparţine clasei politice
"Este trist că ultimii patru ani mi-au arătat că FMI este mai interesat de propria imagine publică decât de rezultatul acestor acorduri. Din acest motiv, vă rog respectuos, să nu semnaţi o nouă înţelegere cu România şi să tranferaţi responsabilitatea reformei către clasa politică, căreia de fapt îi aparţine", încheie Cîţu scrisoarea transmisă directorului FMI.
Acordurile cu FMI
Cel mai recent acord al României cu FMI şi UE, în valoare de 5 miliarde de euro, a fost tratat de autorităţile române ca preventiv, fără să fie trase fonduri, după o înţelegere de tip stand-by, de circa 13 miliarde de euro semnată în 2009 şi finalizată în 2011.
Ultimul acord a fost parafat în primăvara anului 2011, în continuarea acordului început în 2009, şi trebuia să se încheie în martie 2013. Board-ul FMI a aprobat în martie cererea autorităţilor române de extindere cu trei luni a acordului, pânã la sfârştul lunii iunie, astfel încât Guvernul să aibă timp să reducă arieratele şi să adopte măsuri de îmbunãtţire a managementului companiilor de stat relatează romanialibera.ro.
