Românii s-au adunat în jurul sarmalelor de la Restaurantul "Acasă", unde au băut şi o băuturică românească. Mai lipseau micii, „marii” noştri mici, ca să puneam şi de o alegere.
De o parte şi de alta a salamului cu soia. „Conglobaţia”
Îmi amintesc de primele congrese de după '89 la care participau români din diaspora şi din ţară, cele „provocate” de stimabilii şi regretaţii români Aurel Răuţă şi Ion Raţiu. Erau susţinute pe speze proprii, iar scopul lor era unul cât se poate de vizibil: de a ne putea înţelege de o parte şi de alta a salamului cu soia. Erau tentative de apropiere între cei care au mâncat salamul naţional (şi turnau nu doar vinul) şi cei alungaţi de cizmele bolşevice, dar nu le miroseau gurile a soia.
Acele congrese aveau un scop. Dar toate (TOATE) adunările postdecembriste, ca şi acest Forum, nu au condus vreodată la ceva concret. Contrar definiţiei de Congres (= întrunire), „naţionalele” sau „internaţionalele”, - având ca obiect dezbaterea unor probleme majore de ordin politic, economic, ştiinţific, cultural etc -, au eşuat lamentabil. La Madrid a fost o „conglobaţie” (cum i se mai spune pe aici) care a constat într-o acumulare de „probe” pentru ca „argumentarea” să fie cât mai „convingătoare”. Sau, cum puţini au realizat, a fost o... adunare a „congregaţionaliştilor”
Partenogamie românească
Contextul este unul asemănător celui în care, în 1642, membrii unei mişcări protestante din Anglia negau ierarhia ecleziastică. Şi de această dată, ca în anii trecuţi, preoţi de toate sutanele şi membri de toate partidele au afirmat, cu mâna pe inimă, că am fost aduşi gratis, ce-i drept, la Madrid... unde ne-am delectat cu o sărmăluţă şi o coridă...
Or, aceasta congregaţie, numita cu patimă congres, nu a făcut ceea ce si-a propus. Şi nici nu avea cum. Si probabil nici următoarele congrese nu vor aduce nimic. Putem să considerăm că acest - să-i zicem - muzeu de la Madrid a fost o partenogamie românească, un proces de fuzionare a două nuclee sexuale formate în interiorul aceleiaşi celule pro-pedele (va urma)