La doar 17 ani, Răzvan Iordache avea să treacă prin momentul de cumpănă al existenței sale, cel în care, doar într-o clipă, viața i s-a schimbat la 180 de grade. Din 22 iunie 1995, de la accidentul cumplit suferit la o banală ieșire cu prietenii, la scăldat, s-au scurs 24 de ani în care a dus, clipă de clipă, o luptă cu ceea ce-i rezervase destinul. Totul într-o încercare disperată de a fi, din nou, cel care era înainte.
În vara lui 1995, Răzvan avea 17 ani, era elev la Liceul Militar de la Breaza și urma să treacă în clasa a XI-a. Își urmase ritualul de dimineață, alergând kilometri buni. La orele prânzului, cu un grup de prieteni, a mers la scăldat, la gârlă, unde asemenea multor adolescenți și-a dorit să „guste“ din adrenalina săriturilor. Doar că, în momentul în care se pregătea să se arunce în apa curgătoare, a alunecat. Sperietura a venit la pachet cu starea de leșin, a căzut în apă pe spate și și-a fracturat coloana. „Prietenii m-au scos repede din gârlă, însă de atunci am simțit niște înțepături, am văzut că nu-mi simțeam corpul, nu-mi puteam controla capul. Am conștientizat din acel moment că am paralizat“, a povestit Răzvan, pentru Observatorul Prahovean, episodul în care viața i s-a schimbat la 180 de grade.
De atunci, a început lupta. Spitale, operații, tratamente, ședințe de recuperare. O viață nouă la care nu s-a gândit nici măcar o secundă. Un coșmar din care atât Răzvan, cât și părinții lui au sperat că se vor trezi. Cu fiecare intervenție chirurgicală, cu fiecare ședință de terapie și încurajările specialiștilor, au sperat că minunea se va întâmpla și vor reveni la viața de dinaintea zilei de 22 iunie 1995.
Dar nu s-a întâmplat! Însă de 24 de ani, Răzvan nu s-a resemnat cu gândul că nu va mai putea merge, că nu va mai putea avea o viață normală. S-a informat, a căutat, a făcut apel pentru strângere de fonduri, s-a dus la cei mai buni specialiști din lumea asta, iar după cele șapte operații, unele în care a testat și tehnici revoluționare, câmpineanul a început să-și recapete cât de cât controlul corpului. Decisive pentru acest progres l-au avut intervențiile cu celule stem, făcute în China.
Între timp, Răzvan și-a continuat studiile, întâi la Liceul "Nicolae Grigorescu" din Câmpina, apoi la UPG Ploiești, unde soarta i l-a scos în cale pe Cristi Georgescu, patronul unei firme de taximetrie din Ploiești. Acesta l-a sprijinit și, după absolvire, i-a oferit un loc de muncă.
Răzvan și-a întemeiat și o familie, alături de Li Zhen (Jessica). A întâlnit-o în 2004, în China, într-un parc din vecinătatea spitalului unde se afla pentru unul dintre tratamentele sale, iar după doi ani s-au căsătorit și s-au mutat împreună în România.
Lupta lui continuă, însă. I-au fost alături mereu părinții, iar de atâția ani o are și pe soția lui. Merge mai departe motivat de gândul că trebuie să vină și ziua în care viața în scaunul rulant va fi doar o amintire. Se informează constant și face zilnic terapie. Cu toate aceste eforturi, mai are nevoie,totuși, de încă o operație, una foarte costisitoare, de aproape 70.000 de euro.
Cei care vor să-l ajute, au multiple moduri de a o face. Pentru Răzvan este o campanie deschisă pe Facebook (https://www.facebook.com/donate/431293300764537/). De asemenea, accesând site-ul lui, http://vreausamergdinnou.ro, găsiți despre tratamentele urmate, dar și posibilitățile de a dona pentru noua sa intervenție chirurgicală.
Sursa: observatorulph.ro
