Cu tată preot și căsătorită, de asemenea, cu un slujitor al Bisericii, Oana Băzăvan a fost dintotdeauna privită altfel. De respect s-a bucurat tot timpul, dar și-a dorit să se impună în comunitate prin ceea ce este, ceea ce face și ce lasă în urma, mai puțin prin statutul conferit de starea civilă: „soția preotului Băzăvan“. Așa că, prin dăruire și cu multă discreție, a reușit să pună pe picioare o mulțime de proiecte.
Când a fost să-și aleagă drumul vieții, Oana Băzăvan a optat pentru Facultatea de Limbi Străine. A predat un an, însă și-a dat seama că nu-i este locul acolo. I se întipărise încă din anii studenției dorința de a fi propriul său șef și de a avea în Ploiești un birou de traduceri cum văzuse în București. Chiar dacă nu i s-a dat prea mult credit, dorința, răbdarea, priceperea au condus-o spre împlinirea visului. Unul pe care și-l îmbunătățește zi de zi, de 20 de ani încoace, dar și unul în care a avut de „tradus“ suferința. „Cel mai greu îmi este atunci când primesc certificate de deces și acte medicale cu diagnostice crunte, unele pentru copii care au nevoie de tratamente sau intervenții în afara țării“, a mărturisit Oana Băzăvan într-un interviu acordat pentru Observatorul Prahovean.
De-a lungul timpului, a simțit nevoia să se implice mai mult în comunitate și a derulat pe lângă biserica unde soțul său este paroh tot felul de acțiuni. A descoperit oameni receptivi, cu suflet, oameni care din puținul său s-au mobilizat pentru a ajuta. Și nu doar în preajma unei mari sărbători, ci constant.
„Fiind soție de preot mi-a fost mai ușor să fac bine. Am putut prezenta cazul mai ușor, am avut ascultare și cooperare din partea oamenilor.
De-a lungul timpului, am oferit meditații gratuite copiilor cu o situație familială și financiară deosebite. Nu toți pot fi îndreptați. Am avut și surpriza dispariției inelului de logodnă care mi-a fost furat din casă de unul dintre copiii pe care-i ajutam. Nu mi-am recuperat inelul, cel în cauză n-a recunoscut. A trecut, dar de atunci am fost mai atentă la selecția oamenilor”, a povestit Oana Băzăvan.
Cu timpul a apărut și inițiativa „Dăruind, vei dobândi“, una care seamănă cu „Masa Săracilor“. Datorită ei, zeci de nevoiași primesc săptămânal pachete cu alimente gătite și nu numai.
Însă dorința de a face ceva pentru această comunitate a venit ca un fel de revoltă a ceea ce aude și vede mai tot timpul: că trăim într-un oraș urât, că nu se mișcă nimic în comunitatea prahoveană, chiar că tinerii pleacă de aici, în căutarea unor comunități mai frumoase și mai civilizate. Cu acest gând s-a înscris și în Asociația „Prahova în Acțiune”, având toată încrederea în prietenii și partenerii de drum: Răzvan Stănciulescu și Mihai Apostolache. Aici se implică în cursurile pentru copii, dar și în organizarea de diverse evenimente culturale, educative, sportive care să scoată lumea din casă, să o pună fizic și psihic în mișcare.
Povestea integrală a Oanei Băzăvan, mamă, soție și activistă dedicată, o puteți citi aici.
Foto: observatorulph.ro
