Fostul ministru al Muncii, Violeta Alexandru, a intervenit în discuția despre sporuri și salarii, iscată în contextul creionării bugetului de stat pe 2021, și a publicat o listă în care spune că se regăsesc mai toate sporurile acordate angajaților din cele șapte familii ocupaționale de funcții bugetare (învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție și Curtea Constituțională, apărare, ordine publică și securitate națională, administrație).
Dincolo de unele sporuri care se regăsesc pe lista fostului ministru și care ar putea stârni, ele în sine, dezbateri aprinse, conceptul în ansamblu este pus în discuție de Violeta Alexandru: “Cu câteva excepții, sporurile în sistemul public au apărut precum am văzut că au apărut și pensiile speciale. Cine s-a descurcat să prindă un moment prielnic și a fost aproape de decident a obținut un spor. De ce credeți că am insistat anul trecut ca absolut toate veniturile din sistemul public – de la funcționari la personal contractual, până la indemnizațiile celor care conduc companii de stat - să fie toate, TOATE, într-o singură bază de date? Pentru o imagine completă, disponibilă dintr-o singură sursă de date. Trebuie să ne hotărâm ce vrem, de fapt, și să le împărțim pe categorii, funcție de obiective, pentru că atunci abordarea va fi diferită. Și justă.”
Aceasta semnalează probleme ce țin de amânarea la nesfârșit a discuției despre performanță și corelarea ei cu nivelul veniturilor. “Dificultatea – obiectivă - a unei categorii de personal din sistemul public de a-și desfășura, la un moment dat, activitatea la parametrii optimi? Un spor poate viza o problemă și dacă s-ar urmări, cu adevărat, rezolvarea ei, sporul ar trebui să se oprească la un moment dat. Prin simplul fapt că sunt unele acordate până la finalul activității în administrație, până în ultima zi, îți dai seama că scopul a fost să crească veniturile funcționarilor. Nu remedierea problemei.
Diferențierea între importanța/impactul unei funcții vs. o alta? Când toți angajații dintr-o instituție primesc un spor, cu nicio diferență între responsabilități, acest lucru nu are nicio legătură cu aprecierea diferențelor între atribuții și grad de răspundere.
Creșterea veniturilor pentru că a crescut costul vieții?
Atunci să o spunem pe românește dacă acest lucru se urmărește; cine inițiază acordări de sporuri, să nu se mai ascundă după cireș.
Nu cred că ar deranja pe cineva dacă pe această temă, discuția ar începe, de fapt, de la stabilirea unor INDICATORI DE PERFORMANȚĂ în administrație și abia apoi ar trece la salarii, sporuri, venituri, în general. Astăzi este invers: mai întâi banii (aici de urmărit cumulul de sporuri!) iar discuția despre performanță se amână veșnic. Rezistența este imensă. Nu cred că un om din sistemul privat își dorește o administrație populată de funcționari nepregătiți, ba dimpotrivă. Eu nu sunt pentru ca în administrație să se câștige cât mai puțin posibil. Avem, în schimb, experiențe zilnice când intrăm în contact cu un sistem public arogant, neperformant (nu toți angajații, desigur!) căruia îi tot cresc veniturile din taxele și impozitele și, până la urmă, din munca celor activând în mediul privat. Când descoperi câte privilegii au funcționarii/cei plătiți din bani publici (privilegii obținute, în mod intenționat, cu toată discreția/lipsa de transparență), fără să livreze performanță, fără să vezi o administrație având respect pentru contribuabil - atunci chiar deranjează!” punctează fostul ministru al Muncii.
În opinia sa, „chiar în administrație, de altfel, cei care muncesc sunt, pe bună dreptate, deranjați de cei care iau același spor (sau mai multe) și nu fac mare lucru. Acordarea de sporuri tuturor angajaților nu face decât să adâncească lipsa de performanță. De la stabilirea unor indicatori de performanță trebuie să plece discuția, de unde va decurge și sistemul de punctaj care ar trebui să influențeze veniturile. În sistemul public ne trebuie indicatori generali, minimali, obligatorii pentru toate entitățile, alături de care să se stabilească unii specifici. Acești indicatori trebuie să ia în calcul opinia “clienților”, nu să se evalueze colegii între ei, ca să iasă totul perfect”.
O altă chestiune ține de faptul că „ne trebuie RĂSPUNDERE individuală în administrație. Astăzi nu răspunde nimeni pentru greșeli. Simplele greșeli se țin cât mai ascunse - aceasta este cultura organizațională. Nici nu se concepe să vorbești despre greșeală în sistemul public. Eu totuși am vorbit.
Toate aceste lucruri, care se întâmplă netransparent, îi țin pe românii din diaspora departe de țară. Nu veniturile mai mici, ci atmosfera generală, faptul că unii pot, pentru că se descurcă să influențeze deciziile iar alții se pregătesc, muncesc cu seriozitate, se țin de treabă și ... degeaba.
Știu că se poate altfel – anume corect pentru cei care muncesc. Respectuos pentru mediul privat, care prin munca și riscurile pe care și le asumă, susține sectorul public alimentând bugetul public”.
Violeta Alexandru spune că a descoperit că se acordă “peste 50 de tipuri de sporuri (încă mai documentez) – de la spor pentru condiții de stres/suprasolicitare neuropsihică, la spor pentru munca în ture, spor pentru gestionarea informațiilor clasificate sau pentru păstrarea confidențialității. Și vechimea în muncă aduce o majorare a salariului la nivelul posturilor cu aceleași cerințe/responsabilități. Și dacă ești nominalizat în proiecte din fonduri europene ești avantajat – primești o majorare a salariului de până la 50%. Personalul bugetar beneficiază și de indemnizație de hrană (347 lei/lună) și, desigur, de vouchere de vacanță”. Tocmai de aceea, susține realizarea unei evaluări complete, pentru fundamentarea deciziilor.
