- Ministrul Justiției a luat parte, marți, la evenimentul organizat pentru prezentarea bilanțului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe anul trecut.
- Cătălin Predoiu: “Politizarea Ministerului Public nu este de acceptat. (…) Lucrul pentru care pledez, în schimb, în perspectivă constituțională este o delimitare mai clară a sferelor de competență între cele două ministere, de justiție și public”.
Discursul rostit marți de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a punctat câteva elemente importante din istoria Ministerului Public, dar a ținut să sublinieze că este un bun moment pentru o analiză a activității și o mai clară definire a relației cu Ministerul Justiției.
“Cred că nu ar fi lipsit de utilitate ca, în acest al 33-lea an de organizare în democrație, Ministerul Justiției, sub a cărui autoritate constituțională își desfășoară activitatea procurorii, împreună cu Ministerul Public, să lanseze un atelier de reflecție cuprinzător al unor teoreticieni și practicieni ai dreptului, în primul rând din cadrul Parchetelor, care să analizeze sincer și onest evoluția și performanța Ministerului Public în acești 33 de ani, incluzând aici fațete îndeobște nevizitate de diversele strategii și planuri de acțiune, cum ar fi evoluția culturii profesionale în parchete, mentalitățile individuale sau colective generate de această cultură, tipologia profesională a procurorilor, relația cu judecătorii și avocații, cu societatea, relațiile dintre gradele de unități de parchete, dintre acestea și parchetele specializate, felul în care această cultură a influențat tacticile și strategiile parchetelor de combatere a infracționalității, rezultatul direct și efectele colaterale ale acestor tactici etc.
Poate că acest atelier de reflecție ar trebui să înceapă prin a examina chiar principiul constituțional al relației dintre Ministrul Justiției și procurori, știm cu toții că expresia «sub autoritatea Ministrului Justiției» este insuficient declinată, deciziile CCR care au încercat să o contureze fiind și ele parcimonioase în a-i da un conținut precis, fiind pronunțate în contexte generate inclusiv de insuficienta exprimare a unui principiu constituțional rămas aproape enigmatic. Ca să nu fiu greșit înțeles și nici răstălmăcit sau interpretat tendențios, cum se mai întâmplă, precizez că nu pledez implicit pentru o subordonare operativă a procurorilor către ministrul Justiției, nici măcar pentru o autoritate mai pregnantă, pentru că spaima de politizare este încă mare și poate că și justificată, ținând cont de epoci în care miniștrii se arătau preocupați mai mult de creșterea numărului de inculpări, mai puțin de șansele probatorii ale acestora de a deveni condamnări, ceea ce era profund incorect față de procurori și cetățeni.
Citiți și: CĂTĂLIN PREDOIU, MINISTRUL JUSTIȚIEI: „FELICIT DIICOT PENTRU MODUL ÎN CARE A GESTIONAT CAUZELE DE COMPLEXITATE RIDICATĂ”
Într-adevăr, politizarea Ministerului Public nu este de acceptat și am în vedere atât politizare din exterior, cât și politizare din interior, din proprie inițiativă, nici asta nu ar fi de dorit. După cum nici răspândirea ideii și chiar a mentalității, manifestată voalat, dar fără dubiu în discursul public sau privat al unor procurori, cum că Ministerul Public în sine este o putere în stat, eventual însărcinată de la sine cu misiunea de a regla moral societatea, inclusiv mediul politic, nu este de acceptat.
Lucrul pentru care pledez, în schimb, în perspectivă constituțională este o delimitare mai clară a sferelor de competență între cele două ministere, de justiție și public, plecând de la principiul că nu există autoritate fără pârghii și nici răspundere fără atribuții, iar asupra acestor lucruri trebuie reflectat din perspectiva experiențelor din precedenții 33 de ani. În fine, să nu scăpăm din vedere nici consolidarea și dezvoltarea parchetelor europene, avem deocamdată unul singur, consacrat protejării intereselor financiare ale UE, dar se discută la nivelul JAI despre un parchet european consacrat crimelor de război, contra umanității etc.. Interacțiunea acestor instituții cu Ministerul Public trebuie gândită și din perspectiva unor nevoi naționale, inclusiv sub aspectul resurselor umane disponibile. După cum, revenind la planul național, cea mai facilă soluție ar fi racordarea cvasi-completă a Ministerului Public la CSM, dar cu tot cu răspunderile aferente față de cetățeni.
Poate că acest atelier de reflecție MJ-MP ar putea fi precursorul unui atelier mai mare de reflecție, care să includă și CSM și profesiile juridice și care, în următorii ani, să examineze fiecare componentă, precum și ansamblul arhitecturii organizării domeniului justiției ca serviciu public în sensul său cel mai larg, incluzând în acest concept și centrul de politici publice și inițiativă legislativă, care este și trebuie să rămână MJ, dar și zona de punere în executare a justiției penale, inclusiv probațiunea. Un astfel de demers trebuie permanentizat de fapt și trebuie deschis către societate, transparent. Justiția este independentă și nu poate fi Justiție decât dacă este independentă, este independentă prin însăși natura ei, dar discuția despre eficiența și organizarea ei nu poate rămâne doar o «afacere a justiției»”, a transmis, marți, Cătălin Predoiu.
Discursul integral al ministrului îl găsiți AICI.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană
