.
• În România, legislația actuală nu reglementează modelul de învățământ tip „homeschool”, însă include conceptul de școlarizare la domiciliu.
• Experții avertizează că cele două noțiuni nu au aproape nimic în comun și explică ce ar trebui făcut pentru părinții care vor să-și educe copiii acasă.
În România, școlarizarea la domiciliu este reglementată de Legea Educației Naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, și de Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 5567/2011.
Potrivit legislației românești, educația obligatorie se realizează, în principiu, în instituțiile de învățământ preuniversitar. Mai exact, în școli, licee, școli profesionale etc. Cu toate acestea, există posibilitatea ca părinții să opteze pentru educația la domiciliu, însă doar în anumite condiții. Vorbim despre o lege clară și care nu ar trebui să lase loc de interpretări.
Părinții care vor să opteze pentru o astfel de formă de învățământ trebuie să aibă motive extrem de întemeiate. Printre acestea se numără sănătatea precară a copiilor, motive religioase sau convingeri speciale, motive legate de activități artistice sau sportive de performanță.
În România însă, deocamdată, doar părinții care se află într-una din situațiile de mai sus pot obține aprobare pentru sistemul de învățământ la domiciliu.
Asta, spre deosebire de „homeschooling-ul” din America, de exemplu, un sistem care permite oricărui părinte să-și retragă copilul de la școală sau să nu-l înscrie deloc, dar cu condiția să-l instruiască acasă.
Procedura pentru educația la domiciliu, un proces lung și complicat
Pentru început, părinții trebuie să obțină o autorizație din partea inspectoratului școlar județean sau al Inspectoratului municipiului București. Autorizația se reînnoiește o dată la doi ani. Însă acesta este abia începutul. Căci, părinții care doresc să adopte pentru copii acest model de învățământ, trebuie să prezinte un plan care să cuprindă conținutul și metodele de predare, resursele educaționale utilizate și modul de evaluare a progresului copilului.
Copiii educați acasă trebuie, de asemenea, evaluați periodic. Părinții sunt obligați să prezinte inspectoratului școlar un portofoliu cu documente care atestă progresul copilului precum și rezultatele obținute la examenele naționale.
Elevii care sunt educați la domiciliu trebuie să participe la activități educaționale organizate de școlile de stat sau particulare, precum și la examenele naționale pentru evaluarea finală a claselor a VIII-a și a XII-a.
Codul Penal prevede, la articolul 380, pedepse și sancțiuni pentru împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu. Astfel, potrivit legii, „părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Fapta nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor”.
Ministrul educației, Ligia Deca: „Nu văd în acest moment homeschooling-ul ca pe o soluție”
În aprilie anul trecut, ministrul educației, Ligia Deca, a declarat că „homeschooling-ul nu este în acest moment o opțiune fericită pentru asigurarea dreptului la educație”. Afirmația a fost făcută în cadrul dezbaterilor din Parlament pe amendamentele proiectului de lege a învățământului preuniversitar.
Chiar și așa, în România există părinți care, deși nu se încadrează în excepțiile impuse de lege, preferă educația copiilor acasă. La fel cum există copii care, deși s-ar încadra în aceste excepții, preferă școala tradițională.
Potrivit președintelui Federației Părinților, Iulian Cristache, „legea românească reglementează conceptul „Școala de acasă”, nu homeschooling-ul despre care se tot vorbește. În legea învățământului preuniversitar nu se spune nimic despre homeschooling. „Școala de acasă” și „Școala din spital” sunt două lucruri cu totul diferite”, a precizat Iulian Cristache.
„Dacă vrem să reglementăm, trebuie să avem un proiect, trebuie discutat la nivel național. Dar cine ar putea garanta că părinții care ar opta pentru un astfel de model de învățământ ar fi și responsabili? Și atunci acești copii ar trebui să vină la evaluări periodice, așa cum se dau la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a. Copilul ar trebui să fie capabil apoi să susțină Evaluarea Națională și Bacalaureatul”, mai spune Iulian Cristache. „Eu nu spun că mă opun, pentru că nu am de ce. Eu spun că avem nevoie de o lege foarte clară. Avem nevoie de analize, de rapoarte, trebuie avută o viziune, o strategie… în așa fel încât să poți dezvolta acest sistem.”, a mai precizat acesta.
O altă problemă este ruperea acestor copii de tot ce înseamnă context social. „Elevii nu ar trebui ținuți acasă, izolați ca într-un glob de sticlă. Copiii ar trebui integrați în colectiv, în societate, ar trebui învățați cum să interacționeze cu ceilalți. Dacă îl rupi complet de contextul social, îl transformi într-un copil sălbatic”, a mai explicat Iulian Cristache.
Modelul homeschooling în America
În America, situația este total diferită. Într-un sistem de învățământ descentralizat, acest model de învățământ este acceptat și permis în toate cele 50 de state. Este un concept vechi, la fel de controversat și care a luat amploare mai ales în ultimii 20 de ani. Motivul? Din ce în ce mai mulți părinți americani invocă problema siguranței copiilor în școli. Mai exact, 80% dintre cei care se declară pro homeschooling acuză probleme legate de droguri și bullying. Printr-o educație oferită copiilor acasă, părinții americani speră să-i ferească pe aceștia de mediul toxic existent în școlile tradiționale.
Pe locul doi în topul motivelor pentru care americanii prefera școala la domiciliu se află dorința părinților de a oferi copiilor o instruire morală. Ceea ce la școală, afirmă ei, copiii nu primesc sau primesc într-o foarte mică măsură.
Se pune, de asemenea, accentul pe viața de familie, nemulțumirea față de metodele de predare în școlile tradiționale, dar și pe dorința de oferi copiilor o instruire religioasă mai riguroasă.
Ca să ne facem o idee despre amploarea fenomenului în SUA, în anii 2015-2016, în America, existau aproape 1,7 milioane de copii care învățau în sistem homeschooling. Însă numărul acestora este mult mai mare, iar asta pentru că nu toți părinții au depus declarații în acest sens. Iar asta pentru că fiecare stat are propriile sale legi, regulamente și interdincții.
În 11 state, de exemplu, autoritățile nu cer părinților să notifice vreo instituție că au copii care fac școala de acasă, în timp ce statele care cer astfel de notificări nu au centralizat cifrele.
Practic, acest model de învățământ nu este foarte bine reglementat în America, nici bine monitorizat și prin urmare nici ținut sub control.
Americanii care se declară împotriva acestui sistem de învățământ consideră că acesta ar putea masca abuzuri grave la adresa copiilor. Iar în ultima vreme presa a început să mediatizeze din ce în ce mai multe situații de acest gen.
În Franța, un sistem transparent și riguros
Spre deosebire de America, unde modelul de învățământ la domiciliu nu este foarte bine reglementat și monitorizat, în Franța legislația este mai clară și mai transparentă. Ca și în România, doar anumite categorii de elevi au această posibilitate de a învăța acasă. Este vorba despre copiii a căror stare de sănătate nu le permite înscrierea la o școală clasică. La fel, copiii care practică intens o activitate artistică sau sportivă, cei care călătoresc mult împreună cu familia, locuiesc foarte departe de școală, sunt agresați de colegi sau au anumite nevoi particulare care presupun o educație specifică primesc aprobare din partea autorităților să învețe de acasă.
Pentru a primi o astfel de derogare, părinții trebuie să urmeze mai mulți pași. Site-ul Educație privată scrie că în primul rând, aceștia trebuie să primească o autorizație de la Directoratul Academic al Serviciilor Naționale de Educație. Evident, părinților li se solicită completarea unui formular în care să justifice această solicitare. Apoi trebuie să ofere informații cu privire la persoanele responsabile pentru educația copilului. Urmează întocmirea unui dosar care conține mai multe documente: acte de identitate, certificate medicale, orice dovezi care să demonstreze că într-adevăr copilul nu poate urma o școală clasică.
Mai multe pe adevarul.ro
CITEȘTE ȘI: INIȚIATIVĂ ÎN MEDIUL ACADEMIC INTERNAȚIONAL PENTRU COMBATEREA ARTICOLELOR DE CERCETARE FALSE SAU MEDIOCRE
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
