• Salvamontiştii din România transmit, miercuri, că natura activităţii derulate presupune riscuri reale, care rareori pot fi pe deplin evaluate sau îndepărtate, condiţii de teren dure, vreme imprevizibilă şi acces dificil.
• În aceste condiţii, ei reclamă că recunoaşterea materială nu este pe măsură responsabilităţii şi pericolului asumat.
„Sporul de până la 300 de lei brut – similar unor funcţii administrative cu program fix şi fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii pe care o desfăşurăm”, au transmis salvamontiştii într-un comunicat publicat pe pagina oficială de Facebook a Salvamont România.
„Salvatorul, o persoană care, mai degrabă fuge către un eveniment periculos, în loc să fugă de acesta.
Salvatorii reprezintă o categorie profesională cu un profil psihologic și ocupațional aparte, fiind expuși în mod constant la situații limită, suferință umană și intervenții în condiții de risc extrem. Chiar și în condițiile respectării protocoalelor de siguranță, natura activității poate implica adesea asumarea unor riscuri personale considerabile în scopul salvării vieții altora.
Într-o perioadă dificilă pentru România, în care resursele umane și financiare sunt tot mai limitate, salvatorii montani continuă să intervină întotdeauna profesionist și cu dedicare totală chiar și în condițiile unei structuri de personal deficitară, capacitatea operaționala la nivel național fiind sub 20% din necesar. Activitatea de salvare montană presupune riscuri reale, imprevizibile, greu sau chiar imposibil de evaluat și anulat, în condiții de teren dure, vreme imprevizibilă și acces dificil. Fiecare misiune solicită efort fizic și psihic considerabil, însă echipele de salvatori reușesc să intervină eficient, având grad de răspuns de 100% la toate solicitările și contribuind direct la siguranța publică.
În acest context, apare firesc întrebarea: este recunoașterea materială pe măsura responsabilității și pericolului asumat?
Sporul actual de pana la 300 de lei brut – similar unor funcții administrative cu program fix și fără expunere la risc – nu reflectă realitatea muncii pe care o desfășurăm după un program imprevizibil, inconstant, adaptat în funcție de sezonul turistic și influențat permanent de situațiile de urgență intervenite.
Nu este vorba despre o revendicare, ci despre o analiză onestă: putem vorbi despre echitate în sectorul public când riscurile majore sunt răsplătite simbolic, iar activități fără expunere sau impact real beneficiază de tratament similar?
Considerăm ca este momentul pentru o regândire a criteriilor prin care statul recompensează munca – în funcție de dificultate, impact social și pericolul asumat, nu doar de încadrarea birocratică. Sporurile ar trebui acordate în funcție de implicare și performanță, nu eliminate în mod uniform. Doar astfel pot deveni un instrument real de motivare pentru angajații valoroși. Ele trebuie să reflecte meritocrația, nu vechimea sau prezența formală la locul de muncă. Este esențial să existe reguli clare și transparente privind acordarea acestor beneficii, astfel încât să fie încurajați cei care aduc rezultate concrete și contribuie activ la îmbunătățirea sistemului.
Suntem cei aleși să facem o profesie cu adevărat vocațională și vom rămâne mereu în linia întâi cu toate greutățile profesiei și cu toată mâhnirea acumulate din această nerecunoaștere a eforturilor și riscurilor pe care salvatorii montani și personalul din sistemul de urgență și le asumă. Suntem solidari și vom continua să intervenim. Însă, dincolo de recunoaștere simbolică, trebuie spus clar: nu putem supraviețui și nu ne putem întreține familiile doar cu felicitări și aprecieri. Într-un sistem în care realitatea de zi cu zi presupune responsabilități personale, cheltuieli, nevoi și siguranță financiară, este esențial ca sprijinul acordat celor care își pun viața în slujba celorlalți să fie nu doar moral, ci și concret. În lipsa unei recompensări corecte, riscăm să pierdem profesioniști desăvârșiți, care vor căuta recunoaștere și recompensă financiară în alte sectoare sau în mediul privat iar cei care trebuie să ni se alăture și să ducă mai departe această activitate să nu mai fie interesați de acest domeniu. Ne dorim un sistem bugetar eficient, cu personal suficient, bazat pe competență, performanță și rezultate concrete — nu un aparat birocratic demotivat, în care valoarea și implicarea profesională nu este recunoscută. Totodată, având în vedere specificul, gradul de risc și importanța activității desfășurate, considerăm că este firesc ca aceasta să beneficieze de recunoaștere oficială, inclusiv la momentul pensionării, în mod echitabil față de modul în care sunt recunoscute meritele personalului din alte instituții implicate în sistemul național de urgență”, este mesajul Salvamont.
CITEȘTE ȘI: FOTO. Salvamontiștii prahoveni au început reabilitarea traseelor turistice din Bucegi
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
