• Parchetul General, condus de procuroarea Cristina Chiriac, susține că decizia Lin II a Curții de Justiție a UE din 16 iulie 2026 se aplică doar cazurilor de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală cu prejudicii mai mari de 50.000 de euro, nu și celor de corupție.
• În pus, Parchetul General susține că sentințele definitive de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție pot fi atacate cu recurs în casație doar dacă nu au fost formulate deja astfel de căi extraordinare de atac și numai dacă sunt în termenul de 30 de zile de la pronunțarea deciziei definitive de încetare a procesului penal.
Parchetul General susține că va ataca sentințele definitive de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție acolo unde sunt întrunite condițiile prevăzute de decizia CJUE. Doar că în cele mai multe cazuri cu inculpați cu greutate, deciziile de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție au fost luate fie după ce au fost formulate deja recursuri în casație, fie termenul de 30 de zile a trecut, potrivit unui răspuns la solicitarea G4Media.ro.
Cine sunt infractorii și inculpații salvați de prescripția Înaltei Curți
Numeroși infractori dovediți, corupți sau evazioniști, aflați în închisoare, au fost eliberați după ce instanțele au aplicat prescripția extinsă contrar dreptului european de către Înalta Curte de Casație și Justiție condusă de judecătoarea Lia Savonea, potrvit sursei citate.
Din pușcărie, infractorii condamnați au formulat căi extraordinare de atac, instanțele au aplicat prescripția extinsă de Înalta Curte și au ajuns la concluzia că faptele erau prescrise la momentul condamnării. Așa că infractorii au fost eliberați din pușcărie sau au scăpat de alte dosare pe care le aveau pe rol.
Avem aici exemplele lui Ionuț Costea – cumnatul lui Mircea Geoană, fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu, fostul șef al CNAS, Lucian Duță, afaceristul Nelu Iordache, fostul președinte al Camerei Deputaților, Bogdan Olteanu sau fostul primar și ministru de Finanțe, Darius Vâlcov.
Alți inculpați care aveau dosare trimise în judecată, chiar și condamnări în primă instanță, precum Ioana Băsescu, Elena Udrea, Marian Vanghelie sau clanul Cosma din Prahova, au scăpat pe motiv că faptele s-au prescris. Aceasta după ce instanțele au aplicat prescripția extinsă de către ÎCCJ.
Cum vede lucrurile fosta judecătoare Daniela Panioglu. Cu ce soluție vine
Fosta judecătoare Daniela Panioglu are o cu totul altă interpretare sau grilă de lectură în ceea ce privește decizia Lin II a CJUE. Fosta judecătoare este cea care i-a condamnat pe fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, pe fostul șef CNAS, Lucian Duță, și pe afaceristul Nelu Iordache.
Panioglu spune, pentru G4Media, că hotărârea Curții de Justiție a UE se aplică în toate cazurile penale, inclusiv în cele de corupție, nu doar în cele de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală.
Fosta judecătoare este de acord cu interpretarea că termenul de 30 de zile în care putea fi declarat recurs în casație a trecut, dar vine cu o altă soluție: revizuirea deciziilor de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție.
Un punct de vedere similar îl are și fosta procuroare DNA, Elena Hach, actuală avocată.
Ce spune DIICOT
G4Media.ro a întrebat și DNA și DIICOT care este poziția lor privind aplicabilitatea deciziei CJUE. DNA nu a răspuns, deocamdată, solicitării publicației. În schimb, DIICOT susține că nu poate răspunde solicitării G4Media.ro de a exprima o poziție privind decizia CJUE.
„Întrebările formulate nu vizează comunicarea unor informații existente ca atare, ci exprimarea unei poziții instituționale asupra unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și anticiparea conduitei procesuale care ar putea fi adoptată în cauze concrete. Astfel de aspecte nu se circumscriu noțiunii de informație de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr.544/2001”, a susținut DIICOT.
Ce spune Parchetul General
„Astfel cum rezultă din considerentele 69-70 din Hotărârea CJUE Lin II, noțiunea de „fraudă care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene” include, printre altele, întocmirea cu intenție de facturi false destinate să eludeze regimul juridic al TVA- ului.
Curtea reține, în continuare, că, pentru a fi considerată o fraudă care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene, infracțiunea trebuie să fi produs un prejudiciu a cărui valoare depășește 50.000 Euro, independent de aspectul dacă prejudiciul cauzat bugetului Uniunii care decurge din această infracțiune depășește această sumă sau nu.
„Cu alte cuvinte, pentru a intra sub incidența Hotărârii CJUE Lin II, este suficient ca, în ansamblul său, prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii să fi depășit suma de 50.000 Euro, chiar dacă, în concret, prejudiciul adus bugetului Uniunii este inferior acestei sume. Concluzia rezultă din considerentele 71-94 ale hotărârii”, transmite Parchetul General.
Potrivit considerentului 95 din hotărâre, se consideră a fi fraudă care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene, fiind întrunită condiția gravității prin raportare la cuantumul prejudiciul, și infracțiunea săvârșită în formă tentată dacă se va fi stabilit că prejudiciul pe care l-ar fi produs această infracțiune dacă s-ar fi consumat ar fi depășit 50.000 Euro.
Prin urmare, din perspectiva domeniului material de aplicare, Hotărârea CJUE Lin II vizează doar acele infracțiuni ce pot fi circumscrise, conceptual, fraudei grave care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene, respectiv infracțiunile care, în formă consumată, au produs sau, în formă tentată, ar fi produs un prejudiciu care depășește 50.000 Euro.
Raportându-ne exclusiv la competența materială a altor parchete decât direcțiile specializate și determinând perimetrul de aplicare al Hotărârii CJUE Lin II prin filtrul dreptului pozitiv național, incidența acesteia se rezumă, exemplificativ, la infracțiuni precum cea incriminată de art. 9 din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sau de art. 270 din Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind Codul vamal al României, dacă, suplimentar, săvârșirea acestora a produs sau, după caz, ar fi putut produce dacă s-ar fi consumat un prejudiciu a cărui valoare depășește 50.000 Euro, independent de aspectul dacă prejudiciul cauzat bugetului Uniunii care decurge din aceste infracțiuni depășește această sumă sau nu.
Întrucât autoritatea deontică a unei decizii jurisprudențiale nu poate depăși premisele sale funcționale, rezultă că incidența Hotărârii CJUE Lin II nu poate fi extinsă, aplicativ, dincolo de coordonatele enunțate explicit în hotărâre privind domeniul său material de aplicare.
Prin urmare, în ceea ce privește infracțiunile care nu întrunesc condițiile anterior enunțate privind natura infracțiunii și cuantumul prejudiciului, Hotărârea CJUE Lin II nu este incidență.
Referitor la posibilitatea formulării de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a unor recursuri în casație în cauzele care întrunesc condițiile mai sus evocate, precizăm următoarele:
Din cuprinsul considerentelor 178 – 185 ale Hotărârii CJUE Lin II rezultă că, în măsura în care o hotărâre judecătorească a devenit definitivă, soluția pronunțată nu mai poate fi repusă în discuție, fiind incident principiul autorității de lucru judecat.
Cu toate acestea, Curtea, invocând principiul preeminenței dreptului Uniunii și utilizând tehnica „noțiunilor autonome” (considerentul 182), optează pentru o calificare autonomă a conceptului de „hotărâre definitivă” motivat de premisa de la care pornește întrebarea preliminară, respectivul riscul afectării bugetului Uniunii, și conchide că, dacă o cale de atac, chiar denumită extraordinară în dreptul național, este disponibilă fără a fi nevoie de a dovedi incidența unor împrejurări excepționale, precum necesitatea de a asigura, în interesul legii, coerența jurisprudenței, atunci respectiva hotărâre nu poate fi catalogată drept definitivă (considerentul 183).
În mod explicit, Curtea statuează că, ori de câte ori împotriva unei hotărâri judecătorești se poate formula un recurs în casație, în condițiile anterior precizate, această hotărâre nu are vocația de a deveni definitivă decât atunci când recursul în casație a fost exercitat și soluționat sau, după caz, a expirat termenul de formulare a recursului fără ca vreunul dintre participanți să-l fi exercitat (considerentul 184).
Așadar, sub rezerva întrunirii tuturor condițiilor de procedibilitate reglementate în dreptul național de către art. 434, art. 435 și art. 436, alin. (6) din Codul de procedură penală, vizând natura hotărârii atacate, respectarea termenului pentru formularea recursului, precum și a principiului omisso medio, deciziile pronunțate în apel, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în cauze având ca obiect pretinsa săvârșire a unor infracțiuni de fraudă care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene, formularea recursului în casație este admisibilă.
Din această ultimă perspectivă, la nivelul Secției judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție urmează a fi efectuată, de îndată, o analiză a tuturor cauzelor care ar putea intra sub incidența Hotărârii CJUE Lin II și, consecutiv, a se aprecia cu privire la declararea căii extraordinare de atac a recursului în casație”, arată Parchetul General în răspunsul la solicitarea G4Media.ro.
Mai multe pe G4Media.
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
