• În ziua de 14 august, poetul Lucian Avramescu ar fi împlinit 75 de ani.
• Peste 200 de persoane au participat la onorarea poetului prahovean prin Prima ediție a Festivalului Concurs Național de Poezie „Lucian Avramescu”.
• Un moment de excelență a aparținut violonistului Alexandru Tomescu, nepotul poetului, care a oferit un recital cu vioara Stradivarius.
În deschiderea evenimentului organizat în memoria lui Lucian Avramescu, actorul Adrian Fetecău, liderul grupului Vouă, a citit un emoționant text al poetului, în care acesta își anunțase posteritatea la Sângeru și lansase o invitație la o mare petrece de ziua sa, la 75 de ani. La petrecere, curtea casei sale, devenită Muzeu al Pietrei, s-a umplut de oameni care îi duc memoria mai departe.
Soția sa, Giorgiana Radu-Avramescu, i-a îndemnat pe cei prezenți să guste câte un măr din livadă, fructele preferate ale poetului. Într-adevăr, a fost un moment al culegerii roadelor, fizice și spirituale. Moștenirea lui Lucian Avramesc este vie și are viitor.
CITEȘTE ȘI: MUZEUL JUDEȚEAN DE ȘTIINȚELE NATURII PRAHOVA VĂ INVITĂ ÎNTR-O „CĂLĂTORIE ÎN LUMEA AGATELOR”
Actorul ploieștean Florin Nan și muzicianul Petre Sandu au oferit minunate momente de poezie și muzică, pe versurile lui Lucian Avramescu.
Tinerii poeți laureați ai primei ediții a Festivalul Concurs Național de Poezie „Lucian Avramescu” au recitat, cu emoție și bucurie, din creația proprie. Din juriul festivalului au făcut parte scriitorii Florin Sicoie, Gelu Nicolae Ionescu și academicianul Valeriu Matei.
De asemenea, a avut loc lansarea cărții „Scrisoare către tine – o sută de scrisori pentru Lucian”, apărută la Editura AMPress, un omagiu adus poetului Lucian Avramescu de către soția sa.
Un moment special a fost și recitarea unui poem omagiu de către fiica sa, pictorița Ana Luciana Avramescu, căreia i-a fost acordat premiul special al Festivalului. Tablourile sale, împreună cu portretele și caricaturile fratelui poetului, Marian Avramescu, pot fi admirate în interiorul muzeului.
Violonistul Alexandru Tomescu, nepotul poetului, a oferit un moment de excepție, un recital pe vioara Stradivarius, care a îmbinat muzica internațională cu cea românească. Odată cu muzica, apusul s-a coborât ușor peste public, care a plecat acasă mângâiat de această lumină blândă.
Un final binemeritat care a împlinit dorința poetului, din textul citit la începutul evenimentului, de a-și dormi somnul de veci la umbra merilor săi din Sângeru, lângă capela de piatră pe care a construit-o. Poate dormi liniștit, văzând cum că moștenirea sa este tare ca piatra pe care a iubit-o.
Evenimentul a fost posibil datorită sprijinului oferit de Consiliul Județean Prahova, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Ministerul Culturii, prin Direcția Județeană pentru Cultură Prahova, BES România – Beauty & Science, Revista „Itinerar” și Revista „Atitudini Vechi și Noi”, care va avea un număr special dedicat poetului.
Muzeul Pietrei, fondat de Lucian Avramescu în locuința moștenită de la bunici, este un proiect unic în România, menit să demonstreze că românii au nu doar o trecătoare civilizație a lemnului, ci și o durabilă și eternă civilizație a pietrei. Aici pot fi admirate mii de pietre cioplite de țărani, din toată țara, într-o impresionantă colecție. Muzeul este situat în centrul comunei prahovene Sângeru, la o oră de mers cu mașina de Ploiești sau Buzău. Îl puteți vizita zilnic, între orele 09.00 și 19.00.
GALERIE FOTO
Biserica din livadă
Fă o biserică, din piatră, fireşte
Zise îngerul meu păzitor
Grijuliu mereu să-mi dea o ocupație,
Altfel dormitam ca blegul pe pământ
Bine, zic eu, răsfățat de încredințare,
O zidesc, îngere, mai întâi cu liniile gândului meu pe hârtie,
Apoi pun piatră peste piatră
Dar ușă lasă-mă să nu-i fac
Pentru a intra în ea oricând rândunică și om și cer albastru, briza de seară și lumina zorilor care se crapă ca un havuz
De unde ți-a venit această idee, mă întrebă îngerul
Care locuia când pe umărul meu drept
Când pe umărul meu cel arătător
Fiindcă muții arată cu degetul
Ființei lor întregi
De la Dumnezeu care a făcut lumea ca pe o biserică fără uși
Și de la Înviere, fiindcă tot am intrat astăzi în postul cel aspru al răstignirii
Fii mai explicit, îmi ordonă cu blândețe
Cel ce oricum le știa pe toate
Ieșind din peștera de piatră a mormântului
După trei zile de viețuire în moarte
Iisus a dat la o parte cu palmele lui găurite de cuie
Piatra grea a intrării
Cei ce vor ieși din rugăciune, unii slăbiți,
Nu vor avea puterea să dea piatra ușii de perete
Apoi mai lasă-mă să-i pun stâlpi de meri roditori
Și de cireși vii cu fructe roșii ca niște mărgele
La gâtul femeilor care vesel rodesc
Fiindcă biserica va fi a iubirii
Iar livada va fi pentru copiii care-s rodul acestei
Împreunări de trupuri șl suflete primitoare
Între două rugăciuni zburdă dragostea, îngere,
Tot Atotstăpânitorul a rânduit asta
Tu și când faci o biserică
Și când zidești o poezie
Tot la iubire alergi cu gândul, zâmbi îngerul,
Care de felul lui era făcut fără râs și fără lacrimă
Frumos ca o piatră care dă din aripi
Zâmbi deci nezâmbitorul
Și am înțeles că pot pune pomi fructiferi de iubire
În biserica ce tocmai urcă spre turla ei care va mirosi a gutui și a floarea numită Mâna Maicii Domnului
(16 martie 2021, Sângeru)
CITEȘTE ȘI: FILAFEST, ATMOSFERĂ EXTRAORDINARĂ LA FESTIVALUL DEDICAT FILARMONICILOR DIN ROMÂNIA
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- TikTok Actualitatea Prahoveană
