• Centrul Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion” organizează, în perioada 21-31 martie 2025, cea de-a XX-a ediţie a Festivalului artelor „Nichita la Echinocţiu”.
• Centrul Dramatic Mythos propune publicului atât întâlniri cu personalități ale culturii și artei românești, cât și spectacole, expoziții, proiecții de film și ateliere de creație pentru tineri.
Centrul Dramatic Mythos al Centrului Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion” desfășoară unul dintre cele mai complexe evenimente culturale din Ploiești: Festivalul artelor „Nichita la Echinocțiu”, ajuns, anul acesta, la ediția aniversară XX.
Și de această dată, reprezentanții Centrului Dramatic Mythos propun un program consistent, onorat de prezența unor personalități ale culturii și artei românești, un program în care spectacolele, expozițiile, atelierele de creație, proiecţiile de film etc., au rolul de a apropia tânăra generație de valori ale spiritualității românești.
Toate acestea se desfășoară sub patronajul spiritual al marelui poet Nichita Stănescu, pentru publicul ploieștean și nu numai.
Festivalul artelor NICHITA LA ECHINOCȚIU. Ediția XX. 21 – 31 martie 2025. PROGRAMUL COMPLET
Vineri, 21 martie
Ora 17. Deschiderea oficială festivalului. 20 de ani de la prima ediție.
NECUVINTELE. Vernisajul expoziției retrospective de pictură Mihai Vasile.
Proiecția filmului documentar DINCOLO DE ZID.
Sâmbătă, 22 martie
Ora 10. Deschiderea oficială a atelierelor Universității Libere Nichita Stănescu.
Atelierul CORPUL – MEDIU AL CREAȚIEI, susținut de coregrafa Anca Stoica.
Ora 17. Proiecția filmului artistic MĂREȚIA FRIGULUI, după spectacolul de teatru cu același titlu de Nichita Stănescu. Interpretează actorii Teatrului Equinox Ploiești. Scenariul și regia – Mihai Vasile.
Duminică, 23 martie
Ora 11. Atelierul literar POVESTEA DIN FOTOGRAFIE.
Atelier bazat pe eseurile fotografice reunite sub titlul „Nichitiana” ale membrilor Clubului de arte vizuale Orion.
Luni, 24 martie
Ora 10. Atelierul de teatru (1), susținut de regizorul Mihai Vasile.
Ora 17. Conferință despre Proiectul „Teatrul mitologiei românești”, susținută de regizorul Mihai Vasile.
Proiecția filmului documentar URME ÎN SPAȚIUL GOL.
Marți, 25 martie
Ora 10. Atelierul de artă fotografică, LUPTA OCHIULUI CU PRIVIREA, susținut de artistul vizual Mihai Gheorghe.
Ora 17. LECȚIA DESPRE DIAPORAMĂ. FENOMENUL „GURA HUMORULUI”.
Colocviu la care participă: Vali Craina, artist vizual, Cătălin Apostol, regizor de film, Mihai Vasile, regizor.
Participă cu diaporame artiștii vizuali:
Vali Craina, Florin Andreescu, Peter Mercea (in memoriam).
Miercuri, 26 martie
Ora 10. Atelierul de teatru (2), susținut de regizorul Mihai Vasile.
Ora 17. GALA TÂNĂRULUI ACTOR. Participă elevi și absolvenți ai cursurilor de actorie ale Școlii de Arte Ploiești, cât și stagiari ai Centrului Dramatic Mythos.
Joi, 27 martie
Ora 10. Atelierul „GÂNDIRE VIZUALĂ” – FILOSOFIE PRIN IMAGINE ȘI MIȘCARE, susținut de lector univ. dr. Dragoș Grigorescu.
Ora 17. Ziua mondială a teatrului. Citirea mesajului anual trimis întregii lumi de către Institutul Internațional de Teatru.
Premiera spectacolului de teatru INTOLERANȚĂ. Patru piese de Dumitru Solomon.
Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos. Regia Mihai Vasile.
Vineri, 28 martie
Ora 10. Atelierul de scriere creativă, susținut de scriitoarea Andra Samson.
Ora 17. O temă în dezbatere: POLISEMIA ARTEI.
Proiecție de filme scurte, realizate pe această temă de regizorul Mihai Vasile.
Sâmbătă, 29 martie
Ora 10. Atelierul de jurnalism, susținut de ziarista Corina Matei.
Ora 17. E O ÎNTÂMPLARE A FIINȚEI... Recitalul actorilor Centrului Dramatic Mythos.
Duminică, 30 martie
Ora 11. NICHITIANA. Atelierul de semne, susținut de Mihai Vasile.
Luni, 31 martie
Ora 17. Închiderea oficială a atelierelor Universității Libere NICHITA STĂNESCU.
Decernarea diplomelor-atestat de stagiu.
Proiecția filmului ANTRENORUL DE ÎNGERI, după spectacolul cu același titlu de Nichita Stănescu. Interpretează actorii Centrului Dramatic Mythos. Scenariul și regia – Mihai Vasile.
Scurt istoric al festivalului
Am fost absolut liber şi egal
atunci cînd am înţeles
că ideea de frumos nu-mi aparţine mie,
ci ne aparţine tuturora...
- Nichita Stănescu -
Festivalul artelor „Nichita la echinocțiu” este continuatorul într-un fel mai nou, mai diversificat, mai modern, a manifestării culturale „Zilele poeziei românești” care a fost înființată ca un omagiu, de un grup de intelectuali, la un an de la moartea poetului (decembrie 1984).
Festivalul artelor „Nichita la echinocțiu” a fost organizat în cadrul Centrului Județean de Cultură Prahova, la inițiativa Teatrului Equinox, de prof. Mihai Vasile - regizor, care a înfiinţat acest teatru la data 21 septembrie 1980. Acest teatru s-a dorit a fi un spaţiu de interferenţă a artelor şi o şcoală artistică de avangardă, reușind ca timp de peste trei decenii să fie cel mai animat centru cultural al municipiului Ploieşti.
Cu proiectele sale artistice, culturale şi educaţionale, Teatrul Equinox, prin membrii acestuia, şi-a propus în primul rând să creeze o relaţie mai strânsă şi mai adevărată între opera de artă şi receptorul ei. Spectacolele de teatru, de teatru de gest, de dans, expozițiile de artă plastică și fotografică, concertele şi galele de film - creaţie a tinerilor artişti sau a absolvenților Școlii Populare de Arte Ploiești, atelierele de creaţie şi interpretare, colocviile şi dezbaterile pe diverse teme din domenii artistice, sociale şi educaţionale, au atras de-a lungul anilor un număr impresionant de tineri, dar şi personalităţi importante din lumea artistică.
Astfel, având o vastă experiență în organizarea diferitelor manifestări cultural-artistice, regizorul Mihai Vasile, directorul onorific al Teatrului Equinox, s-a ocupat din anul 2006 cu organizarea acestui festival până în anul 2013, când Teatrul Equinox s-a transformat în Centrul Dramatic Mythos, astfel că ultimele ediții, începând cu anul 2014, au fost organizate de acesta, în cadrul programelor culturale ale Centrului Județean de Cultură Prahova, devenit la data de 1 decembrie 2023, Centrul Județean de Cultură Prahova „Acad. Eugen Simion”.
Festivalul se dorește a fi unul dinamic, făcut de tineri pentru tineri, așa cum i-ar fi plăcut poetului, cu unsprezece zile de spectacole, conferințe, ateliere, recitaluri, colocvii, proiecții de filme etc.
La atelierele din cadrul festivalului se înscriu în medie 40 de tineri din orașul Ploiești și județul Prahova, care sub tutela spirituală a poetului Nichita Stănescu au prilejul să participe la toate aceste manifestări cultural-artistice.
Festivalul se adresează însă tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, care au acces gratuit la toate manifestările și primesc, tot gratuit, publicațiile care se lansează în cadrul festivalului.
Pe cine vei întâlni la Festivalul artelor „Nichita la Echinocțiu” 2025
MIHAI VASILE
Este Cetățean de Onoare al municipiului Ploiești, al localităților Drajna și Cocorăștii Mislii, titluri obținute pentru contribuțiile deosebite aduse dezvoltării culturale și pentru complexa activitate artistică susținută pe parcursul întregii sale vieți, autoritățile locale și județene recunoscând dăruirea acestuia și oferindu-i de-a lungul anilor numeroase premii și distincții. Regizorul și profesorul Mihai Vasile este directorul onorific al Festivalului artelor „Nichita la Echinocțiu”.
Despre personalitatea lui Mihai Vasile, textul care prefațează una din cărțile domniei sale, „Mic dicționar de termeni teatrali”, cu titlul „Codul de procedură teatrală” (Prefaţa ediţiei a III-a, 2012), al domnului Minel Ghiță-Mateucă, este cel mai relevant:
„Fondator şi mentor al Teatrului Equinox din Ploieşti, ulterior al Centrului Dramatic Mythos din cadrul Centrului Județean de Cultură Prahova, profesor de arte dramatice, artist plastic şi fotograf de artă, autor de filme, actor, regizor şi scenograf de teatru, unde mai face şi restul – adaptări şi colaje de texte, costume, muzică, lumini, adică, aproape totul, prozator, poet, eseist, publicist şi editor, se pare că despre Mihai Vasile e mai uşor să spui ce nu este şi ce nu face. Cu o apetenţă creatoare atît de diversă şi de mobilă, de un enciclopedism bine controlat, un astfel de personaj al scenei cultural-artistice contemporane este greu de definit. Dacă nu te mulţumeşti cu stereotipii de genul „personalitate complexă”, începi să cauţi alte explicaţii, fiindcă avem o permanentă nevoie de clarificări. Plus că deseori cedăm la iluzia că o definiţie poate să ţină loc de inefabilul vocaţiei, de iminenţele destinului şi de impetuozitatea valorii. Rezultanta este că Mihai Vasile face bine tot ceea ce face, fără să amestece lucrurile. Fără să le amestece mai mult decît este inevitabil s-o facă, desigur. În sensul că, deşi toate ţîşnirile lui artistice sînt alimentate de lava aceluiaşi vulcan creator, cînd face teatru - face teatru, cînd face fotografie – face fotografie şi cînd face literatură – face literatură, fără să scrie ca un regizor sau să regizeze ca un scriitor. Diversele sale ipostaze artistice îşi manifestă distinct identitatea, indiferent cîte corespondenţe se pot stabili între ele prin efluviul care le uneşte pe dedesubt. Sau pe deasupra...”.
Alte informații despre profesorul Mihai Vasile și activitatea sa AICI.
ANCA STOICA
ATELIERUL DE MIȘCARE/DANS CONTEMPORAN: CORPUL-MEDIU AL CREAȚIEI (sâmbătă, 22 martie)
Anca Stoica este un performer și coregraf emergent din București. Practica sa artistică se concentrează pe implicațiile sociale ale artei și pe dezvoltarea unui corp neobișnuit, chiar grotesc. Colaborează cu Sergiu Diță ca un duo artistic sub numele de Platforma 13, o inițiativă independentă dedicată experimentării multidisciplinare, cu accent pe dansul contemporan și performance.
A absolvit cursul de actorie al Școlii de Arte Ploiești, profesor Mihai Vasile.
A fost membră stagiară a Centrului Dramatic Mythos Ploiești, unde în regia lui Mihai Vasile, a jucat în spectacolele Flamura micului teatru, TORNA UMBRA, Antrenorul de îngeri.
Deține o licență și un masterat în Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, studiind și la Academia de Dans și Performance din București, unde a fost mentorată de artiști precum: Lucas Viallefond, Irina Botea Bucan, Galina Borissova, Jan Burkhardt, Simona Deaconescu, Laura Aris, Iva Sveshtarova, Sigal Zouk, Marko Milić, Gisela Müller, Valentina De Piante, Marta Coronado, Noa Zuk și Miriam Althammer.
A participat la următoarele workshopuri: Kalamata Dance Festival (2023 și 2022), proiectul ERASMUS RELAY - Thinking Artistic Material in Music and Dance, un parteneriat între HOCHSCHULE FÜR MUSIK UND TANZ KÖLN (DE), Den Danske Scenekunstskole (DK), U.N.A.T.C. (RO), Universitatea Națională de Muzică (RO) și Sikinnis Dance and Performing Arts Centre (GR) (2022-2023), Artylogica (2022) cu Vittoria De Ferrari Sapetto, Thought Has Mass and Information Is Physical (2022) cu Ursula Eagly, The Importance of Doing (2022) cu Fabian Wixe, The Awakened Body (2021) cu Rob Hayden.
A realizat coregrafia spectacolului On Here You Can Escape…Run?! (2023), selectat pentru UNDERCLOUD 2023, Bucharest Fringe 2023 și Festivalul DbutanT 2023. De asemenea, a coregrafiat BALKAN BALLERINAS (2024) și Pop Recycling Body Work (2022) în colaborare cu Sergiu Diță, precum și Banquet at the End of Humanity (2021). Este cunoscută și pentru coregrafiile realizate pentru piese de teatru, inclusiv: Pericles (2024), regizat de Philip Parr; Hamlet Mortua Est (2024) și Monologues of Solitude (2023), regizate de Levente Kocsardi. A lucrat și ca asistent coregraf pentru MEMETICS (2024) de Sergiu Diță.
Ca artistă multidisciplinară, colaborează cu artiști vizuali precum Larisa Petcuț și Ana Pascu la proiecte ca Towards Inmost (2023) - instalație video, Euri (2024) - instalație video și ROOTS (2023) - performance drag. Împreună cu Larisa Petcuț, Mihai Ivașcu și Sergiu Diță, a dezvoltat proiectul ID’S IN SYNC (2024), un proiect de artă comunitară axat pe imigranții români din Italia. De asemenea, a lucrat ca mediator cultural pentru Pavilionul României la Bienala de Artă de la Veneția (2022) și a absolvit programul de formare pentru Educatori Culturali - Mișcare și Culoare (octombrie 2020 - septembrie 2022).
Anca Stoica a performat în: TEMPESTA (2024), coregrafie de Andreea Vălean; Bodies on the Line (2023), coregrafie de Ioana Marchidan; MEMETICS (2024), MANual (2023) și NEO-KITSCH (2021), coregrafie de Sergiu Diță; The Last Raid of Humankind (2021), coregrafie de Daniel Alexandru Dragomir (compania CCD).
MIHAI GHEORGHE
ATELIERUL DE ARTĂ FOTOGRAFICĂ - LUPTA OCHIULUI CU PRIVIREA (marți, 25 martie)
Mihai Gheorghe, este licențiat în imagine de film şi televiziune al Universității Hyperion București, Facultatea de Arte, profesori coordonatori Marian Stanciu şi Florin Toader.
Absolvent al Şcolii de Arte Ploiești, specialitatea fotografie şi film, profesor Mihai Vasile, care devine mentorul și prietenul său, debutează în anul 2008 la „Hyperion Stud Fest”, unde obţine premiul II la fotografie și câştigă premiul I la Festivalul Internaţional de Film şi Diaporamă „Toamna la Voroneţ” unde debutează cu diaporamă.
Începând cu anul 2007 şi până în prezent colaborează intens cu Teatrul Equinox Ploieşti și Centrul Dramatic Mythos Ploiești, participând la Festivalul artelor NICHITA LA ECHINOCŢIU, susținând și ateliere de imagine sau foto-film în cadrul Universității Libere „Nichita Stănescu”. Realizează totodată arhiva foto a festivalului, filme documentare ale edițiilor sale, precum şi filmele-document ale spectacolelor Teatrului Equinox și ale Centrului Dramatic Mythos. Remarcabile, în acest sens, sînt filmele „Măreția frigului” și „Muzeul întîmplărilor de ceară”, filme realizate după spectacolele cu aceleași titluri de Nichita Stănescu și, respectiv, Lucian Vasilescu.
A participat ca fotograf documentarist la șase ediții ale Taberei Internaționale de LandArt, Fotografie și Film de la Cocorăşti Mislii, Prahova, proiect al Centrului Județean de Cultură Prahova inițiat de profesorul Mihai Vasile.
În anul 2010 obține licenţierea în filmarea pe peliculă cu lucrarea scrisă „Specificaţiile imaginii cinematografice” şi cu filmul de scurt metraj filmat în pelicula Translaţie, astfel devenind director de imagine, iar în anul 2011 semnează regia și imaginea pentru filmul de scurt metraj Soarele greu al amiezii care are premierea la cinematograful CinemaPro din București, film realizat în cadrul proiectului MediaLab. În 2012, alături de grupul cinematografic „The Wannabes”, câștigă premiul I la etapa națională a concursului „Done in 60 seconds” cu reinterpretarea filmului The Birds al regizorului Alfred Hitchcock în 60 de secunde.
În anul 2014 dobândește titlul de masterand în domeniul Producției multimedia și audio-video, Facultatea de Jurnalism, Universitatea București, cu diaporama Mendeleev 22 și în anul 2015 fondează în București, Studioul de film FILM EXPERIENCE unde își continuă pasiunea pentru imagine producând și contribuind la noi proiecte foto-video.
În anul 2016 este solicitat să realizeze filmul documentar al Centrului Județean de Cultură Prahova pentru promovarea activităților culturale și a imaginii instituției în cadrul evenimentului „Prahova Culturală – România 100”, eveniment de inaugurare a Centrului de afaceri multifuncţional ,,Lumina Verde” din Prahova și a clipului publicitar al Școlii de Arte Ploiești pentru site-ul Centrului Județean de Cultură Prahova.
Din anul 2017 până în prezent este voluntar la Fundația Principesa Margareta a României pe domeniul foto-video.
În anul 2022 expune la Salonul de arte vizuale Orion Ploiești expoziția de artă fotografică „Toate celelalte locuri” cu povești fotografice din călătoriile sale. Tot din anul 2022 realizează pentru Zaiafet - un canal de youtube cu peste 800.000 de utilizatori - podcasturi și materiale video de interes general, istoric și social. În prezent activează în domeniul antreprenoriatului însă nu departe de pasiunea sa de a construi filme și fotografii în fiecare zi.
CĂTĂLIN APOSTOL
LECȚIA DESPRE DIAPORAMĂ (marți, 25 martie, ora 17.00)
CĂTĂLIN APOSTOL este regizor de film, scenarist, realizator emisiuni la Televiziunea Română, jurnalist - Revista Formula AS.
Regizorul Cătălin Apostol este, de fapt, un scriitor în cel mai pur sens al cuvîntului. De mai bine de un sfert de secol scrie pentru ziare și reviste prestigioase din România, unele dintre acestea fiind deja istorie și, paralel cu asta sau chiar împletindu-se într-o excepțională armonie, face televiziune (documentare, reportaje, anchete, investigații), participă la festivaluri sau este invitat ca membru al juriului la acestea.
Filmele sale documentare au creat aproape o marcă, un fel inconfundabil de a face un altfel de film. Fiind unul din minunații reprezentanți ai „Școlii de la Equinox” (a fost actor în anii 80 la Teatrul Equinox Ploiești), Cătălin Apostol revine „acasă” și realizează, împreună cu actorii acestui teatru, în anul 2007, filmul său de debut în ficțiune, Negustorul de amintiri, film care pleacă de la un fapt real.
Pentru această prodigioasă activitate a primit nenumărate premii și distincții la festivaluri și reuniuni cinematografice și de televiziune în țară și străinătate. Dintre filmele documentare cele mai premiate și apreciate unanim de public și de critica de specialitate, Cuibul de cuci, realizat în anul 1999 este, de departe, cel mai cunoscut; o impresionantă frescă a umanului depreciat, degradat, fără ieșire, evitînd pateticul desuet dar și naturalismul facil. Filmul O zi bună!, realizat în anul 2008, este cel de al doilea film de ficțiune al său, film cu care debutează, de fapt, în lumea cinematografică românească. De aici, sedus de ceea ce oferă filmul de ficțiune, Cătălin Apostol scrie și regizează primul său film de lung metraj, Umilință, film despre care critica de specialitate din România a fost aproape unanim de acord că este una din cele mai interesante creații cinematografice din ultimul deceniu. Filmul Graniţa morţii, realizat în anul 2020 și cu ajutorul unor jurnaliști care și-au dedicat ani din viață fenomenului frontierist din România, precum Brîndușa Armanca, Marina Constantinoiu și Istvan Deak, a obținut Premiul Publicului la Festivalul de Film și Istorii Râșnov, Mențiune specială la Gala UCIN și a fost proiectat la Festivalurile TIFF, Astra Sibiu, Barcelona 2022. Cel mai recent film apărut și difuzat la Televiziunea Română, Satul, o lume în amurg, ne aduce în România de azi, când zeci de sate sau cătune dispar sub ochii noștri, înghițite de lăstăriș și buruieni, cu 126 de localități care au rămas complet părăsite, deși încă mai apar pe hartă, cu mărturiile ultimilor supraviețuitori ai unor sate, neștiuți de nimeni, ignorați de autorități, condamnați la veșnică uitare și o viață grea, viață care nu demult aparținea unei lumi cândva pline de frumusețe și tâlc.
Filme regizate:
Satul, o lume în amurg (2024); Granița morții (2020); Umilință (2011); Negustorul de amintiri (2007); O zi bună! (2008); Infernul de acasă (2000); Cuibul de cuci (1999) - Scenarist: Satul, o lume în amurg și Umilință.
VALI CRAINA este unul dintre pionierii diaporamei în România. Este un artist cu un puternic simț al compoziției cadrului. Temele fotografiilor și diaporamelor sale sînt dintre cele mai diverse, dar peste tot, în aceste imagini, plutește un parfum al nostalgiei, o privire fugară asupra detaliului mărunt, aproape de neobservat al prezenței umane, detaliu pe care artistul îl așează uneori, deloc ostentativ, în prim planul povestirii sale. Cu același rafinament alege muzica, cea care este un excelent suport al acestor povestiri.
De altfel, el însuși mărturisește multe din tainele viziunilor sale:
La început eram atras de grafică și pictură iar mai tîrziu, spre sfîrșitul liceului, am descoperit fotografia ca formă de exprimare artistică. Am explorat cu precădere fotografia alb-negru, fotografia de reportaj, natură, eseu etc.
În 1985, în perioada studenției, am avut onoarea să fiu primit în Asociația Artiștilor Fotografi din România. Am început de atunci, sub îndrumarea domnului David Friedmann, președintele Filialei Muntenia a acestei asociații, să particip la nenumărate concursuri, saloane și expoziții.
Tot în acea perioadă, împreună cu prietenul meu Florin Andreescu, am descoperit diaporama, care a devenit și marea mea pasiune.
Iată ce însemnă, pe scurt, realizarea unei diaporame: pentru început este necesară schițarea unui scenariu după o idee, apoi realizarea diapozitivelor, așezarea lor într-o ordine narativă, cu atenție pe cea de a treia imagine, care apărea prin suprapunerea primelor două la proiecție și, nu în ultimul rînd, alegerea coloanei sonore care să susțină povestea și să sublinieze punctele sale culminante. Chiar și proiecția în sine era o grea încercare, pentru că trebuiau controlați – „manual” – timpii de menținere a unei imagini pe ecran în vederea sincronizării cu coloana sonoră. Proiecțiile le realizam cu două aparate și, în felul ăsta, se crea pe ecran acea „a treia imagine" prin suprapunerea altora două, acea imagine care avea și ea o semnificație, cîteodată nu chiar atît de ușor de descifrat. Mai ales de cei care ne cenzurau lucrările... Așa erau vremurile...
Cîteva dintre lucrările mele au primit premii la Festivalul National de la Gura Humorului, la Concursul Artei și Creației Studențești, dar și după Revoluție, la festivaluri din țară și din afara țării.
În acea perioadă a anilor 80 am făcut proiecții nu numai la concursuri ci și în săli de spectacole, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești, la Palatul Culturii din Ploiești, la Casa de Cultură din Câmpina, la Festivalul de Film de la Costinești, la Festivalul de film de la Galați etc., toate cu mult succes, se pare. Pentru că publicul de atunci, avid de ceva nou și neobișnuit, neașteptat de numeros pentru acei ani, practic umplea sălile.
FLORIN ANDREESCU a fost co-fondator, în anul 1994, împreună cu regizorul Mihai Vasile, al Studioului de film al Teatrului Equinox din Ploiești. An în care au și realizat împreună primul lor film, intitulat sugestiv dar și misterios H, film care a obținut numeroase premii în țară și în străinătate. Peste cîțiva ani (1986-1987), cei doi au repetat isprava realizînd filmul de metraj-mediu Nichita azi, care, la rîndul lui, a fost premiat și elogiat în presă și la mai multe reuniuni și competiții cinematografice. De atunci a rămas un apropiat al Teatrului Equinox și apoi al Centrului Dramatic Mythos, revenind din timp în timp cu proiecții, conferințe, dialoguri în aceste lăcașuri de cultură și artă.
În anii 80 ai secolului trecut, Florin Andreescu a realizat, împreună cu bunul său prieten, artistul vizual Vali Craina, o excepțională serie de spectacole de diaporamă, creații vizuale apreciate la modul superlativ de oamenii de artă din România.
Florin Andreescu este astăzi un renumit fotograf profesionist, editor și realizator de filme documentare, membru al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), al Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAF). Începînd din 1990, a făcut din pasiunea sa pentru fotografie o profesie.
În 1994 și-a deschis propriul său studio, fotografiile sale apărînd în numeroase campanii publicitare, în importante ziare și reviste din România.
În 1999, Florin Andreescu a fondat Editura Ad Libri, singura editură din România dedicată exclusiv realizării de albume fotografice şi cărţi turistice. A tipărit zeci de albume despre România, multe considerate bestselleruri, și a realizat o serie de documentare și scurtmetraje de succes. A realizat, de-a lungul timpului, un portofoliu impresionant de fotografii din România, care au apărut în diverse expoziții și au fost publicate în cărți din Franța, Singapore, Spania, Germania ș.a.
Albumele din colecțiile sale editoriale despre România cît și cele din colecția „Călător pe mapamond”, excepționale din punct de vedere tehnic și artistic, au făcut ca editura sa să fie lider de piață în domeniul său. (alte informații despre Florin Andreescu AICI.
DRAGOȘ GRIGORESCU
ATELIER: GÂNDIRE VIZUALĂ. FILOSOFIE PRIN IMAGINE ȘI MIȘCARE (joi, 27 martie)
Dragoș Grigorescu este lector universitar doctor la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești unde predă filosofie, logică, etică și discipline din domeniul educației. De asemenea, este manager al Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, după ce timp de mai mulți ani a avut o deosebită contribuție la păstrarea și promovarea valorilor culturale, reușind să inițieze numeroase proiecte, ca manager al Centrului Județean de Cultură Prahova și fondator al Editurii Mythos.
Are un doctorat în filosofia științei și în prezent a finalizat o altă teză de doctorat în științele educației la Universitatea din București. Cu o vastă experiență didactică și academică în științele umaniste a coordonat proiecte culturale și de cercetare în antropologie și etnografie. Pasionat de intersecția dintre arte și gândirea critică, susține conferințe și ateliere care explorează conexiunile dintre imagine, simbol și idee.
În cadrul Festivalului Artelor Nichita la echinocțiu, își propune a ghida participanții printr-un atelier denumit Gândire vizuală. Filosofie prin imagine și mișcare, unde teatrul și filosofia se întâlnesc pentru a provoca imaginația și reflecția. Prin această experiență interactivă, acești tineri iubitori de artă vor descoperi noi moduri de a exprima concepte abstracte și emoții profunde, transformând ideile în expresie scenică autentică, gândirea discursivă în gândire vizuală.
Dragoș Grigorescu împreună cu cei care vor participa la atelier, intenționează să transfigureze concepte filosofice în imagini iscoditoare pentru minte, pentru a le oferi o circulație de care numai vizualul este capabil, pornind de la fascinația vizualului atât de incisivă astăzi... Practic se va experimenta o pixeligrafie, o scriere cu idei. De la idee la pixeli și înapoi. Însă, în același timp, ideile se mișcă, astfel că participanții aleg imagini sau creează mișcări corporale care simbolizează concepte filosofice (de ex: libertatea, absurdul, fericirea etc.), discută sau improvizează scene inspirate de aceste concepte, în exerciții de mișcare corporală.
ANDRA SAMSON
ATELIERUL DE SCRIERE CREATIVĂ (vineri, 28 martie)
Recenzia scriitorului Ovidiu Baron la cea mai recentă apariție editorială a Andrei Samson, anume la micro-romanul Cerul de deasupra vremii (Editura pentru Artă și Literatură București 2024), ne îndeamnă să pătrundem în lumea de vis creată de autoare. Iată ce scrie, printre altele:
Între ascensiunile în podul casei și cele spre cer se înfiripă o narațiune a copilăriei, în care întrebările și mirările sunt nenumărate prilejuri de explorare, de întoarcere către clipe de echilibru, când toți ai casei se află împreună, iar această bucurie este leacul cel mai potrivit pentru orice neliniște. Este o narațiune a memoriei afective, curgând ba limpede și calm, ba tulbure și jucăuș. O naivitate căutată, o vârstă a inocenței, a fericirii necondiționate, de unde dispar, rând pe rând, ba o bunică, ba tata, ba o carte îndrăgită. E un joc al vârstelor, cu scene în care domină entuziasmul și energia inepuizabilă, dar și cu pauze de respirație lentă, de meditație poetică.
Din anul 1997, Andra Samson, consultant în comunicare strategică, trainer şi facilitator în comunicare, aduce naraţiunea în sfera disciplinelor aplicate precum storytelling în business, public speaking, cultură şi dezvoltare organizaţională, advocacy, comunicare instituţională, branding. Având o licenţă în Comunicare şi Relaţii Publice la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, a absolvit apoi un master în Etnologie, Antropologie Culturală şi Folclor la aceeași facultate, explorând o pasiune mai veche – povestea şi identitatea narativă.
De-a lungul anilor, poveștile domniei sale, proza sa scurtă și-au găsit o casă, acestea fiind publicate atât pe blogul personal, cât și în diferite reviste literare.
În anul 2019, în urma unui concurs de creație literară, cinci dintre povestirile sale vor constitui un volum de debut – Kaleidoskop (apărut la Editura Tritonic), volum în care şi-a găsit loc și proza fantastică. Nu mult mai târziu, în același an, Andra Samson publică un al doilea volum – Povestea și Sacrul. Căutarea sensului în dinamica socială a prezentului. O privire antropologică, la Editura Institutul European.
Andra Samson este în prezent doctorand la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti.
În anul 2023, publică un volum de basme, Corabia din cer, apărut la Editura pentru Artă și Literatură București, precum și o proză scurtă, inclusă în antologia Culoare dincolo de gri, la aceeași editură.
După cum afirmă într-un interviu doamna Andra Samson despre poveste şi identitate narativă, și-a dorit să împărtășească pasiunea de a scrie cu participanții la ateliere de scriere creativă, ateliere pe care în prezent le susține ca lector la Fundația Calea Victoriei, unde universul poveştilor fascinează indiferent de vârstă.
CORINA MATEI
ATELIERUL DE JURNALISM (sâmbătă, 29 martie)
Corina Matei, mereu prezentă la evenimentele Centrului Dramatic Mythos a fost invitată să susțină atelierul de jurnalism din cadrul festivalului. Într-un scurt autoportret, jurnalista spune: „Iubesc presa, și în special presa scrisă, și mă hazardez să afirm că o cunosc în toate ipostazele ei. Presă nu înseamnă doar ceea ce scrii, presa are o mulțime de ramuri. Importanța presei nu este dată doar de ceea ce se vede, de ceea ce se citește.
Reala importanță a presei este dată de ceea ce se „naște” în urma a ceea ce tu, ca om de presă, transmiți. Cuvintele „taie” mai ceva ca armele. Și, asta trebuie să-și asume orice jurnalist.
Ceea ce mă definește este pasiunea pe care o am pentru ceea ce fac, și asta cred că se vede. Am peste 20 de ani de când sunt în presă, lucrând, în primii ani, în domeniul efectelor pe care presa le produce (monitorizare și consultanță de imagine). Am făcut tot ceea ce se face într-o redacție, de la muncă de teren, la scris știri, editoriale, am făcut corectură (un capitol din ce în ce mai mult ignorat), editare de texte și paginare.
Am lucrat apoi la suport tehnic pentru materialele de presă, ceea ce m-a ajutat să învăț că un jurnalist, fără oamenii din spate, este nimic. Degeaba ajungi primul la un eveniment dacă nu ai cum să-l transmiți, de exemplu. Conștientizarea importanței oamenilor din spatele celor care scriu, respectul pentru cititori, protejarea acestora, este esențială pentru meseria de jurnalist.
Experiența diversă acumulată m-a ajutat enorm să realizez impactul unui material de presă, de orice tip. Totodată, am reușit, cred eu, să înțeleg ce înseamnă „presa”, în ansamblul ei.
Astfel, am ajuns să știu ce-mi place și ce nu-mi place, și am putut alege, în deplină cunoștință de cauză, să fac ceea ce îmi place cu adevărat: Presă curată, formatoare de opinie, chiar dacă, de multe ori, aceasta nu aduce trafic”.
CITEȘTE ȘI: Povești de viață impresionante pe scena Teatrului „Toma Caragiu”
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
