• Sâmbătă, 6 decembrie, Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cinstit de toată creştinătatea, fiind considerat sfântul generozității, un om de o mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model.
• În această seară, Moș Nicolae vine pe la copii să le aducă daruri, însă această sărbătoare este însoțită de numeroase obiceiuri și superstiții.
Despre Sfântul Nicolae, în istoria creștinătății
Personalitatea Sfântului Nicolae cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, nobleţea romană şi inteligenţa greacă. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Tradiţia Bisericii consemnează faptul că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi.
Încă din copilărie, s-a remarcat prin purtare aleasă, post şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.
După moartea părinţilor săi, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, împărţind-o săracilor şi plecând în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Apoi s-a reîntors în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.
După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei - astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Turcia - Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se ştie doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie.
Minunile legate de Sfântul Nicolae
În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt îngropate într-o criptă. Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejat de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana.
O dată pe an, episcopul locului face o slujbă şi extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvântează şi apoi o împarte credincioşilor. Se spune că Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. El a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în cetatea Mirei.
Cea mai cunoscută este minunea cu acel bărbat care avea trei fete şi care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situaţie economică delicată. Soluţia ieşirii din această situaţie era să-şi ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască şi să nu dea fetele spre pierzare.
De asemenea, o altă minune consemnează faptul că în vremea împăratului Constantin, trei tineri, cărora li se spune voievozi (guvernatori locali) au fost acuzaţi pe nedrept de complot împotriva împăratului. Au fost închişi şi urmau să fie decapitaţi. Dar seara, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.
Aproape în toate aceste intervenţii ale Sfântului Nicolae se vede că cei ajutaţi sunt persoane tinere şi probabil din acest motiv Sfântul Nicolae a fost tratat şi cinstit ca un mare ajutător al tinerilor.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Nicolae
În popor se crede că, de Sfântul Nicolae, începe iarna, cu adevărat. În această zi, Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Moș Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri.
Copiii mai neascultători primesc lângă dar şi o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor. Dar de unde vine obiceiul nuielușei?
La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă.
Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu o joardă în semn de avertisment.
Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul „a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.
Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajută pe toţi cei nevoiaşi, orfanii şi văduvele, este stăpânul apelor şi salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.
Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât şi a activităţilor caritabile.
În ziua de Sfântul Nicolae, multe gospodării au obiceiul de a așeza în apă, în casă, ramuri tinere de pomi fructiferi, de obicei lângă icoane. Se spune că, dacă până la trecerea în noul an crenguțele înfloresc, anul care vine va fi unul bogat și roditor.
În satele tradiționale, ziua este marcată și de formarea cetelor de feciori, care își aleg o gazdă unde se întâlnesc pentru a repeta colindele de Crăciun și Anul Nou, păstrând astfel vie legătura comunitară și tradițiile strămoșești.
Tot tradiția spune că, pe 6 decembrie, ar fi bine să fie evitate cadourile precum obiecte ascuțite, lucruri de culoare neagră, cravate, produse cosmetice sau bijuterii, deoarece se crede că ar putea aduce ghinion.
Tradiții românești pierdute în timp
Sfântul Nicolae este una dintre cele mai iubite sărbători de iarnă, dar multe dintre tradițiile vechi s-au pierdut odată cu trecerea timpului.
În trecut, ziua de 6 decembrie era încărcată de obiceiuri magice, ritualuri de protecție și semne care anunțau vremea, norocul și bunăstarea din anul ce urma, potrivit Jurnalul.ro.
„Ai grijă să dai zăpada jos de pe pomi”: ritualul protecției peste iarnă
În unele zone ale țării, de Sfântul Nicolae se scuturau pomii din gospodărie pentru a-i „trezi” și pentru a-i proteja de ger.
Se credea că, dacă pomii nu sunt scuturați, vor îngheța sau vor rodi mai puțin în anul următor.
Acest ritual marca începutul iernii și avea rolul de a aduce fertilitate și belșug în grădină.
Ramura de măr pusă în apă, semn al norocului pentru anul viitor
Tradiția spune că, dacă în seara de 5 decembrie pui în apă o creangă de măr și aceasta înflorește până la Crăciun sau Anul Nou, vei avea un an norocos, cu împliniri și sănătate.
Înflorirea crenguței era considerată un semn divin, iar fetele nemăritate o foloseau ca oracol al iubirii.
Ziua în care „se bat dracii”: lupta simbolică dintre lumină și întuneric
În mitologia populară, se credea că Sfântul Nicolae este protectorul luminii și învingătorul duhurilor rele.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, forțele întunericului erau alungate, iar oamenii făceau zgomot, aprindeau focuri sau tămâiau gospodăria pentru curățare spirituală.
Această tradiție marca începutul sezonului luminos și protecția asupra casei.
Moș Nicolae „deschide iarna” și își scutură barba
O credință populară spune că în ajunul sărbătorii începe iarna adevărată, deoarece Sfântul Nicolae „își scutură barba”, iar de aici vin primele ninsori serioase.
Dacă ninge în noaptea de 5 spre 6 decembrie, se zice că: Moș Nicolae este aproape, a venit iarna și urmează o perioadă prosperă.
Fetele își puneau sub pernă lucruri simbolice pentru a-și visa ursitul
Un obicei vechi spune că tinerele puneau sub pernă: busuioc, o batistă curată, sau o ramură de măr.
Dacă visau un băiat care le dădea un dar, înseamnă că se apropia momentul unei logodne sau întâlnirea unei iubiri noi.
Semne pentru vreme: „Cum e Sfântul Nicolae, așa va fi toată iarna”
Oamenii priveau foarte atent vremea în ziua de 6 decembrie, considerată „oglinda iernii”.
Se credea că:
- dacă e frig și ninge, iarna va fi bogată în zăpadă,
- dacă e cald, iarna va fi blândă,
- dacă bate vântul, urmează schimbări bruște de vreme.
Tradiția era importantă pentru agricultori și păstori, care își planificau munca în funcție de aceste semne.
Ofrande pentru săraci: adevărata esență a sărbătorii
Cel mai important obicei, acum aproape uitat: dăruirea în secret.
În trecut, oamenii lăsau: alimente, haine, dulciuri sau jucării la ușa celor nevoiași, fără să fie văzuți.
Acest gest reproducea modelul Sfântului Nicolae, care oferea ajutor în taină, fără a căuta recunoaștere.
Este una dintre cele mai frumoase tradiții românești, dar astăzi se practică rar.
Ziua Sfântului Nicolae deschide oficial perioada sărbătorilor de iarnă.
Este o zi a generozității, protecției, norocului, curățării spirituale, a speranței.
Cine este serbat de Sfântul Nicolae
Aproximativ 750.000 - 800.000 de români își serbează onomastica de Sfântul Nicolae.
De origine greceasca „Nikolaos”, numele este format din doua cuvinte: nike, „victorie”, si laos, „popor”, putându-se tălmaci prin „obștească biruință”.
Cel mai întâlnit nume de femeie care se sărbătorește de Sf Nicolae este Nicoleta. Tot pe 6 decembrie se mai serbează și Niculina, Nicolina, Niculita, Niculiţa, Nicole sau Nikole. Mai puține femei se numesc Nichi, Nikko, Nikka, Nikke, Nikki Nikky sau Niculăiţa.
La bărbăți, cel mai întâlnit nume serbat, pe 6 decembrie, este Nicolae. Alţi poartă numele Niculai, Neculai, Nicuşor sau Niculae. Mai puțini numesc Nic, Nik, Lae, Laie sau Niklas. Printre sărbătoriţi se numără şi care poartă numele Nicolăiţă, Niculăiţă, Culae sau Nicholaus.
Foto: Ilustratie, Adevărul
CITEȘTE ȘI: Expoziția „Artă și Meșteșug la gura sobei”, vernisată la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, Vălenii de Munte
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
