• Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai cunoscuți sfinți din calendar.
• Ziua este asociată atât cu simboluri religioase, cât și cu tradiții populare care marchează începutul unui nou ciclu în natură.
Sfântul Gheorghe este cunoscut ca simbol al curajului și al luptei împotriva răului. Potrivit tradiției, a fost un ofițer în armata romană, originar din Capadocia, care a trăit în timpul împăratului Dioclețian. Pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină, a fost supus unor torturi și, în cele din urmă, martirizat.
Legenda luptei cu balaurul este una dintre cele mai cunoscute și simbolizează victoria binelui asupra răului și a credinței asupra forțelor întunecate.
În tradiția creștină, este numit „Purtătorul de biruință”, fiind considerat un învingător nu prin forță, ci prin credință. Este văzut ca ocrotitor al ostașilor, dar și al oamenilor simpli, al agricultorilor și al celor aflați în nevoie. De-a lungul timpului, imaginea sa a fost asociată cu lupta împotriva răului, cel mai cunoscut simbol fiind scena în care învinge balaurul. Deși această reprezentare are un caracter simbolic, ea sugerează ideea că binele, susținut de credință, poate învinge răul.
Tradițiile de Sfântul Gheorghe sunt legate de protecția casei, sănătate și gospodărie
În multe zone din România, oamenii respectă obiceiuri care au rol de protecție și de atragere a norocului. Printre cele mai cunoscute se numără împodobirea caselor cu ramuri verzi de salcie, stejar, păr sau fag, așezate la porți, uși și ferestre. Acestea sunt considerate un simbol al belșugului și un mijloc de protecție împotriva spiritelor rele.
Obiceiul de a pune leuștean sau alte plante verzi la ușă, la poartă ori la ferestre, în ziua de Sfântul Gheorghe, are o semnificație mai profundă decât pare la prima vedere. Nu este doar un gest simbolic, ci unul strâns legat de ideea de protecție și de începutul unui nou ciclu în natură.
În tradiția populară, leușteanul este considerat o plantă cu puteri protectoare. Se crede că ține răul la distanță și apără gospodăria de influențe negative, de spirite rele sau de ghinion. Din acest motiv, este așezat la intrare, în locurile de trecere dintre exterior și interior, având rolul unei bariere simbolice.
Același sens este atribuit și utilizării sale în apropierea grajdurilor sau a spațiilor destinate animalelor. Se consideră că leușteanul le protejează de boli și previne pierderea sporului, asociată în credința populară cu „luatul laptelui”.
În cultura populară românească, Sfântul Gheorghe este cunoscut și sub numele de Sân-George și este asociat cu începutul verii pastorale, momentul în care natura „se deschide” complet și activitățile agricole intră într-o nouă etapă. Sărbătoarea marchează începutul muncilor agricole, momentul în care atenția oamenilor se îndreaptă spre câmp, animale și gospodărie. Este considerată un punct de plecare pentru activitățile de peste an.
În același timp, există credința că această zi aduce protecție și noroc. Respectarea tradițiilor este asociată cu sănătatea, prosperitatea și liniștea, iar Sfântul Gheorghe este perceput ca un ocrotitor al întregului an.
Această zi este considerată una de trecere, încărcată de simboluri legate de viață, protecție și reînnoire, fiind marcată de obiceiuri păstrate de sute de ani în multe regiuni din țară.
Se spune că mersul desculț prin rouă sau spălatul cu apă proaspătă în această zi aduce sănătate și protecție pentru întregul an. Dimineața devreme, oamenii obișnuiesc să se spele cu rouă sau să se scalde în apă curgătoare, gesturi considerate aducătoare de sănătate și purificare pentru întregul an.
În mediul rural, Sfântul Gheorghe este considerat și protectorul animalelor. Gospodarii folosesc usturoi sau plante pentru a proteja grajdurile și animalele, încercând să le ferească de rele. Pentru păstori, această zi marchează scoaterea oilor la pășunat, moment însoțit de ritualuri menite să asigure sănătatea animalelor și belșugul laptelui.
În unele locuri, vitele nu sunt mulse înainte de a fi scoase la pășune, pentru a nu pierde sporul sau laptele.
O altă credință spune că gunoiul adunat în această zi nu trebuie aruncat, ci pus la rădăcina pomilor, pentru a-i ajuta să rodească mai bine.
De asemenea, în unele zone, oamenii aprind focuri sau fac zgomote pentru a alunga spiritele rele.
Un obicei aparte este „urzicarea”, întâlnit mai ales în anumite regiuni. În trecut, oamenii se atingeau simbolic cu urzici, gest considerat benefic pentru sănătate, energie și hărnicie pe tot parcursul anului. Se credea că urzicile ajută la „trezirea” corpului și la alungarea oboselii sau a bolilor.
Pe lângă obiceiuri, ziua de Sfântul Gheorghe este însoțită și de o serie de interdicții respectate în tradiția populară. Nu este bine să se facă munci grele în gospodărie, precum spălatul, cusutul sau lucrul pământului. Se spune că nerespectarea acestor reguli poate aduce probleme de sănătate sau lipsa sporului.
De asemenea, ziua este asociată cu liniștea și împăcarea. Conflictele, certurile sau supărările sunt evitate, deoarece se consideră că pot atrage energii negative.
În multe regiuni există credința că persoanele care dorm până târziu în această zi nu vor avea spor tot anul. Trezitul devreme este văzut ca un semn de noroc și prosperitate.
Pe lângă aceste reguli, unele tradiții spun că nu este bine să se organizeze petreceri zgomotoase sau excese, chiar dacă mulți români își serbează onomastica în această zi.
CITEȘTE ȘI: Cinci Ansambluri Elene din România sărbătoresc Ziua Internațională a Dansului la Ploiești
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană
