Scriitorul Florin Toma despre „Bunăstarea de rău”: „O carte ca un zbor” FOTO&VIDEO

Florin Toma, scriitor, Bunastarea de rau, volum, carte, lansare, Muzeul de arta,

Categorie: APH Cultural

: Scris de Elena CIOBANU; Publicat: 28 Aprilie 2026

• Iubitorii de literatură s-au întâlnit, săptămâna trecută, la Muzeul de Artă din Ploiești, cu scriitorul Florin Toma care și-a lansat în orașul natal cel mai recent volum al său: „Bunăstarea de rău”.
• „O carte ca un zbor”, își caracterizează scriitorul propriul volum. Iată de ce.

Chiar dacă trăiește în Capitală, Florin Toma aparține Ploieștiului. El este, de departe, unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani și asta o spun critici literari, colegi de cenacluri și cititori deopotrivă. Sosirea sa în Ploiești pentru lansarea ultimului volum a reactivat în amintirea publicului nu doar modul său inteligent și complex de a se reconecta cu spiritul orașului în care s-a născut, ci și bucuria de a se reîntâlni cu un prieten, într-o atmosferă caldă, deloc lipsită de umor și acidulată cu un strop de ironie.

Florin Toma i-a avut alături pe Florin Sicoie, directorul Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu –Quintus”, scriitorul și profesorul Ion Bogdan Lefter și pe profesorul Dan Gulea.

„Aparținem aceleiași generații, trei de aici suntem optzeciști. Am citit cu atenție cartea. Recunosc că cel mai mult mi-a plăcut prima proză, care evocă un Ploiești al copilăriei mele și, întâmplător, zone apropiate și anumite personaje. Târgurile le-am văzut, le-am recunoscut, le am și acum în minte, chiar dacă au fost demolate de regimul criminal comunist.
Dar recunosc că am citit cu mare atenţie şi jurnalele de călătorie, cel legat de Franţa, unde Florin a călătorit de multe ori, şi ultima parte legată de Îles de Provence. Mă bucur că s-a gândit la noi ca să-și lanseze cartea. Interesul ploieștenilor: în această primă parte, el face un portret al ploieșteanului și vorbește de un anumit spirit ploieștean, pe care l-am mai întâlnit la Eugen Simion, care reflectă psihologia ploieșteanului, într-o ironie fină”, a declarat, în deschiderea întâlnirii, Florin Sicoie.

„Un spirit veșnic neliniștit, un stilist rafinat, Florin Toma este unul dintre cei mai importanți prozatori contemporani, într-o formulă specială pe care el și-a construit-o cu mare atenție, laborios, cu minuție și rafinament. Și în timp.
Eu i-am postfațat o carte anterioară și acolo am descris traseul de autor al lui Florin Toma. Spre deosebire de alții, poate majoritatea scriitorilor și artiștilor, care sunt neliniștiți și năvalnici în tinerețe și apoi se mai potolesc, Florin Toma nu a început fulminant, a scris mai greu, a publicat mai târziu, dar gluma s-a îngroșat și, carte după carte, în ultimele două decade, s-a adunat de operă.
Citind cu atenție, lectura cărților lui e și pasionantă, și amuzantă, pentru că e plină de umor, dar cu multe subtilități, dedesubturi, simbolistici, mitologie etc. Ai această orfevrărie de scriitură care e recognoscibilă. Un profil de prozator. Acum avem această carte intitulată atât de simpatic, atât de isteț, jucăuș, ludic, „Bunăstarea de rău”. El caută și un subtitlu pentru această carte... așa că volumul s-a tipărit cu trei subtitluri.
Apare chiar conceptul de „ploieștenitate”, adică Ploiești plus eternitate. În această carte, Florin Toma valorifică texte nu de prozator de ficțiune, nici de critic de artă, ci o carte de prozator care scrie în nume propriu, despre el însuși, despre experiențele lui de viață, ideile lui personale, locul lui de baștină, dar o face tot sofisticat stilistic, tot ludic, în permanență jucând năstrușnic, intens intertextual, adică având aluzii la tot felul de alte opere literare, scriitori, repere livrești.
Într-un fel, este o carte-autoportret, dar autoportretul unui autor în deambulare, mișcător, și atunci a avut ideea ca pe copertă să apară el în două ipostaze, așa cum este el. Este o carte agreabil de citit, nu ușoară, pentru că încerci să decriptezi nuanțele, și care vine să completeze opera acestui scriitor”, a subliniat Ion Bogdan Lefter, profesor universitar.

„Florin Toma vine cu un moment foarte prețios, acesta al amintirii personale. De exemplu, în „Eseuri amnezice” (n.r. – capitol din carte), face o plimbare pe strada principală, povestește când era copil și trebuia să meargă la grădiniță pe o vreme tulbure. În plimbarea asta vedem orașul de altădată, mai prețios decât cutare sau cutare reconstituire, album poleit care îți arată un clișeu. Analizând coperta, avem o carte care trimite către cartea de joc, pentru că Florin Toma joacă pe mai multe paliere. Scrie o carte atipică față de ceea ce a făcut până acum. Este o carte de memorialistică ce urmărește mai multe straturi. Începe cu propria viață, primele amintiri, primii pași într-un Ploiești gri, în care o are alături doar pe mama sa”, a spus Dan Gulea care l-a și provocat pe Florin Toma să explice publicului motivul tatălui absent din scrierile sale.

„Nașterea întâmplătoare a făcut ca în mamă să-mi stabilesc două autorități: o autoritate calină și aceea a tatălui absent. Absența sa m-a făcut să caut tot timpul celula inițială și în prima mea carte există o proză care se intitulează „Dincolo de început”. Este exact acea încercare de a mă recunoaște într-un moment inițial, punctul zero al existenței mele. Mai târziu, în facultate, faptul că profesorul meu m-a prezentat lui Radu Cosașu (n.r. – scriitor român) a fost ca și cum m-a luat de mână și m-a invitat să îmi cunosc tatăl. Era exact principiul dominator lipsit de autoritate, mai mult de joacă, un metabolism al umorului deștept. Cărțulia asta este o formă nu de memorialistică, este o carte ca un zbor: în memorie acolo se lucrează totul, de la amintire și până la ficțiune. Totul înseamnă ficțiune și de aceea vă voi citi din Antoine de Saint-Exupéry: „Faceți ca visul să vă devoreze viața înainte ca viața să vă mănânce visul” , a transmis Florin Toma publicului ploieștean.

Căruia i-a dăruit, la final, câteva versuri ale unui important poet din Cluj-Napoca, Adrian Popescu: „Odată am știut să zbor, odată. Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”.