Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Sanzienele, Nasterea sf Ioan Botezatorul, traditii, superstitii,
Categorie: APH Cultural

• Sânzienele sau Drăgaica reprezintă o sărbătoare populară românească în jurul căreia au luat naștere numeroase superstiții, dar și obiceiuri populare.
• Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbătorite în fiecare an, pe data de 24 iunie, atunci când în calendarul ortodox este marcată și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.

Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Totuși, Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității.
În Ardeal, sărbătoarea este denumită Sânziene, în timp ce în Muntenia și Oltenia, sărbătoarea se numește Drăgaică.
Sărbătoarea este anterioară creștinismului și a existat sub diferite nume și tradiții din întreaga lume. Sânzienele sau Drăgaica erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, reprezentări fitomorfe, referindu-se la florile de Sânziene, și divinități antropomorfe.
În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Mircea Eliade este de părere că Sânzienele continuă un cult roman închinat zeiței Diana (Sanctae Dianae), venerată și pe teritoriul Daciei.

Ce puteri au Sânzienele

În credința populară, spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

sanziene

Despre Sânziene se spune că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul.

Sânzienele sunt entități ale aerului, transparente, pure și nobile, foarte greu de perceput, dată fiind natura lor instabilă, fluidă, predispusă la mișcări foarte rapide.

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele și Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, pasărilor și animalelor, dau miros și puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor și apară lanurile de intemperiile naturii.

Sânzienele există în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci și în alte colturi ale lumii.

Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstițiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului și înscris sub semnul focului și al Soarelui.

Sânzienele - Credințe și superstiții 

Sânzienele sau Drăgaica marchează mijlocul verii și e considerată și momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.

Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone, fetele își fac coronițe din Sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.
Dacă o fată arunca un buchet de flori de Sânziene prin ușa deschisă sau prin fereastră, atunci își găsea, în acest an, ursitul. Alteori buchetul se pune sub pernă, căci se spune că visele din această noapte se împlinesc.

Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/ pene de la păsări consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Tot de Sânziene, gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră ca până la acea înălțime se li se adune grânele.

Florile culese în ziua de Sânziene sunt prinse în coronițe sau, legate în formă de cruce, sunt duse la biserică. Acolo sunt sfințite, apoi sunt păstrate pentru diverse practici magice.
Tot în această noapte se spune că răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege, înfruntând curajos duhurile care o păzesc; acesta va putea citi gândurile oamenilor și va descoperi comori ascunse.
Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, la început de seceriș, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare.
Una dintre plantele deosebit de folosite în medicina populară este verbina. Ca să aibă eficiență, verbina se culege doar în nopțile de Sânziene, de Înălțarea la Cer și de Sf. Petru și Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanță și un respect deosebit, încă din antichitate: romanii își împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influența planetei Venus, de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate și recoltă bogată. Dacă se punea în pantofi, îți lua oboseala pe loc.
În unele zone se obișnuiește că în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos.
Se spune că dacă culegi și mănânci la miezul nopți de Sf. Ion Botezătorul petalele florii numită albăstrică, tot anul vei avea noroc în toate.
Și frunzele de arțar culese în această zi și puse la uscat vindecă orice rană și înlătură durerea de cap.
În această zi, florile de sânziene sunt atârnate, până în anul următor, la ferestre, la porți, la streșinile caselor, cu credință că vor apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice și vor aduce noroc și belșug.

Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap în această zi cu fiertură de iarbă mare. Iar pentru a se umple de fertilitate, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui.
Pentru a scăpa de boli, fetele și femeile se scaldă în ape curgătoare, care se consideră că spală toate nenorocirile și supărările anului trecut, precum și că ajuta că să se împlinească toate dorințele în următorul an.

Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageşte.
De asemenea, cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat.

Pentru alungarea spiritelor malefice, de sărbătoarea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare. În această noapte se înconjoară casa cu făcliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fânețele, grajdurile, pentru ca anul următor să fie mai bogat. În același timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.
Celebrarea Soarelui se face prin focuri uriașe care se aprind pe culmile dealurilor. Încinși cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri că să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare.
Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcațiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica și întregul an care urmează vă fi apărat de duhurile rele, de boli și va fi fericit. Tradițiile acestea, care există și acum în țările Europei Centrale și de Nord datează de secole, cu mult înaintea creștinismului.
După ce se trece de miezul nopții și focurile se sting, oamenii se îndreaptă în liniște spre casele lor, lăsând locul spiritelor care se întorc din lumea de dincolo.

Dacă se întâmplă să vezi o furnică roșie în ziua de Sânziene înseamnă că vei avea parte de mult noroc. Iar dacă vei găsi o furnica în portofel, nu-i face rau, căci îți va aduce mulți bani.

Dacă hainele, covoarele și așternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.

În Moșii de Sânziene, se pun flori mirositoare pe morminte, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir.

În această noapte, ca și în noaptea de Crăciun, se spune că animalele stau de vorbă. Cine le pândește le poate înțelege graiul și poate afla multe taine.

Perioada solstițiului de vară și a Sânzienelor este și prilej pentru organizarea târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei (Târgurile de Fete).

Pentru țărani această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credința populară se crede că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul sau după Sânziene este de rău augur, deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat.

Sânzienele sau Drăgaica este o sărbătoare care mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

Nașterea Sf Ioan Botezătorul – originea sărbătorii

Biserica Ortodoxă celebrează de obicei ziua morţii sfinţilor, însă Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie de la această regulă. Sf Ioan Botezătorul, cât și Maica Domnului sunt celebrați atât la ziua nașterii, cât şi alte evenimente din viaţa lor: Adormirea Maicii Domnului, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Bunăvestirea, soborul Sfântului Ioan Botezătorul.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa.
Nașterea aceasta a avut loc cu șase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Despre Sfântul Ioan Botezătorul, Sfânta Scriptură vorbeşte ca despre Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia venirea Lui și îndemna iudeii la pocăinţă. Fiind considerat prooroc, oamenii veneau la el spre a fi botezaţi în Iordan. Iar Ioan le cerea să-şi mărturisească păcatele şi să se pocăiască, căci Cel ce urma să vină după el, adică Mântuitorul, avea să-i boteze cu Duh Sfânt.

Sfântul Ioan Botezatorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea să a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia. Pentru că Zaharia nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, acesta va rămâne mut până la punerea numelui Sfântului Ioan.
Când s-a născut, vecinii și rudele voiau să-l numească pe prunc Zaharia, la fel ca pe tată, dar Elisabeta spunea că se va chema Ioan. Pentru că toți cei din jur obiectau, Zaharia a scris pe o tăbliță „Ioan este numele lui”, iar din clipa următoare a putut din nou să vorbească.
Ioan este nume iudaic cu prescurtarea Iohanan din Iehohanan și înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”.

Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv și data Crăciunului.

Data de 24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl sau, a tămâiat în sfântul altar, loc în care numai arhiereul intră o singură data pe an, în luna a șaptea, ziua a 10-a. Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfântă Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit că ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere.

Pe de altă parte, religia are în vedere faptul că după solstițiul de vară din 21 iunie, ziua începe să scadă și noaptea să crească. Așadar Sfântul Ioan Botezătorul se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos. La fel și Nașterea Mântuitorului este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă din 22 decembrie, când ziua începe să crească. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânzienele sau Drăgaica.

Biserica a închinat lui Ioan șase sărbători: Zămislirea lui (23 septembrie), Nașterea (24 iunie), Soborul lui (7 ianuarie), Tăierea Capului (29 august), Prima și a două aflare a capului lui (24 februarie) și A treia aflare a capului (25 mai).

Surse: Unirea, Libertatea

CITEȘTE ȘI: Povestea #10pentruIE ajunge la ediția a V-a: Omagiu iei și tradițiilor la Breaza

Back To Top